TOCACI: Am vorbit!
HIDEG: Cu cine?
TOCACI: Cu Mitică!
HIDEG: La 3 și 46.
TOCACI: Da. Am vorbit cu el și el mi-a răspuns. L-a sunat...
HIDEG: Celălalt ce a mai zis?
TOCACI: Care celălalt?
HIDEG: Șeful lor!
TOCACI: Ăla, n-am mai... n-a mai ajuns. Eu am vorbit și cu frate-miu, cu prietenul de la Monte Carlo și mi-a zis, bă: „Nu mai discutăm subiectul ăsta”. Am zis nu mai discutăm. Ăla e băiat mare, știe ce are de făcut! Ți-am spus... Nu mai discutăm. Deci am ajuns într-un punct în care, ei, în alte condiții...
HIDEG: Păi, mergi cu mine la ăsta?
TOCACI: N-aș merge la el...
HIDEG: Să știm o concluzie...
TOCACI: Eu la 6 trebuie să fiu la aeroport, frate! Veneam cu tine dacă era...
HIDEG: Crezi că durează mai mult de 10 minute? Ce crezi că... o să zică aceeași poveste, frate.
TOCACI: Eu am venit să-ți spun ție treaba asta. Tu nu te apuci să spui.... te faci că știi. Și acuma, ca tu să-ți faci ideea să spui. El mi-a zis așa.
HIDEG: Mie mi-a zis că a vorbit cu ei același lucru.
TOCACI: Mi-a zis Mitică așa: „Domnul Tocaci, vă rog eu frumos vorbiți cu prietenul dumneavoastră”. I-am zis: „Băi, nene, dacă știam, mai bine îmi băgam un băț în fund, m-am băgat în toate astea că sunt un băiat bun. „Nu, domnul Tocaci, lăsați așa. Spuneți-i așa: să facă în așa fel, nu să se împrumute la cămătari, să facă de undeva să ia asta, că este mai rău, că nu o să scape, ca statul să recupereze și se duce și în partea ailaltă și o să-i recupereze și banii, o să-i ia clădirile sau îi pune sechestru pe bani puțini ca să le”... Ai înțeles? Așa o să i se întâmple lu’ ăla! Asta mi-a spus el la telefon.
HIDEG: Adică mă duc și la pușcărie și îmi ia și banii, nu?
TOCACI: Nu vine să zică: când o fi cu clădirile astea, vine unu' să zică vreau 3 milioane și alea fac 15 milioane. M-ai înțeles? Cam asta-i treaba.