"Rusia este din nou în cărți", a exclamat nu demult comandantul suprem al forțelor NATO din Europa, generalul Curtis Scaparrotti, și, într-adevăr, după 25 de ani de pauză, Kremlinul pare să fi revenit în forță pe scenă globală, în încercarea de a recăpăta statutul de mare putere militară.
Anexarea peninsulei Crimeea de la Ucraina dezvăluie o nouă formă de expansionism a Moscovei, de această data liderii ruși folosind un mix de instrumente culturale, economice și propagandistice pentru a-și reafirma puterea asupra unor teritorii învecinate, remarcă analistul Lukas Trakimavicius, într-un editorial publicat în The Atlantic Council.
Creșterea bugetului Apărării și numărul ridicat de exerciții militare desfășurate de ruși în imediată vecinătate a granițelor cu NATO are implicații clare pentru toată lumea: amenințarea Rusiei nu va slăbi în intensitate, iar politicienii vor trebui să țină cont de acest fapt și să înțeleagă logică din spatele demonstrațiilor de forță ale Kremlinului.
Din tot șirul de cărți editate în ultimii doi ani Trakimavicius a ales una pe care o recomanda călduros ca lectură obligatorie pentru occidentali, scrie Business24.ro.
"Dincolo de Crimeea: Noul Imperiu Rus" este un volum de analiză al Agniei Grigas, autoarea aplecându-se în special asupra modului în care Kremlinul folosește cei 35 de milioane de ruși din țările ex-sovietice pentru propriile scopuri geopolitice.
"Politică de re-imperializare", așa cum denumește Grigas strategia actuală a Kremlinului în mediul extern, urmează traiectorii distincte, combinația dintre căile de promovare a intereselor Rusiei fiind extrem de periculoasă pentru vecinii acesteia.
În prima fază, uneltele lingvistice și culturale sunt puse la treabă, promovându-se drepturile minorității ruse. A două fază constă în lansarea propagandei politice prin care se afirmă nevoia urgență de a apăra drepturile acestor indivizi.
Agitația din mediul public este urmată de demonstrații de forță din partea Rusiei, precum anexarea unui teritoriu (așa cum a fost cazul Crimeii) sau crearea unor regiuni autonome, care se comportă de fapt că niște protectorate rusești. Moldova, Ucraina și Georgia au avut de a face cu intervenția Moscovei în reaafirmarea statutului de putere militară a Rusiei, drept exemplu stând conflictele înghețate din regiunile separatiste precum Transnistria, Donbas sau Caucaz.
Mâna Kremlinului s-a întins și către zonă baltică, în Estonia, unde populația din regiunea de graniță Ida-Viru este alcătuită în proporție de 80% din etnici ruși, sau în ținutul Latgale din Letonia, cu 39% din populație reprezentată de minoritari ruși. Ambele regiuni reprezintă potențiale focare de destabilizare a celor două țări din spațiul euroatlantic
