Răspunsurile astfel oferite nu au fost publicate până în acest moment și nici nu avem vreo speranță în acest sens, astfel că, rămânând încrezători și consecvenți în misiunea de a informa corect publicul, cu atât mai mult cu cât subiectul „beneficiază” de o dezinformare masivă în scopuri care îmbină populismul cu interesele de grup, publicăm mai jos întregul material documentar, așa cum a fost trimis publicației care ni l-a solicitat.
Întrebare jurnalist: CCIR spune că proiectul va genera aproape 1 miliard de lei si 32.000 de locuri de muncă
Răspuns CCIR: Așa cum arată studiul firmei de consultanță din Big4, într-adevăr, în faza de construcție, de până la maximum cinci ani, și nu cum se speculează mai nou, anume că proiectul va fi construit în 40 de ani – o mare dezinformare și o nouă alterare a datelor comunicate de CCIR, dezvoltarea noului Romexpo va genera aproape 1 miliard de lei la bugetele locale și național, dintre care aproape 600 milioane de lei în primii trei ani și peste 400 milioane de lei în ultimii doi ani ai construcției. Înțelegem disperarea celor cu interesele mobiliare în a face noi mall-uri, însă am mai spus că noi vrem altceva la Romexpo.
Revenind la beneficiile proiectului nostru, după finalizarea construcțiilor, deci în perioada de funcționare, în fiecare an, noul Romexpo va contribui cu mai mult de 1,7 miliarde de lei la bugetul de stat.
Și da, proiectul noului Romexpo va genera, potrivit aceluiași studiu, peste 32.000 de locuri de muncă, ceea ce reprezintă mai mult decât forța de muncă aferentă unui județ mediu din România.
Toate acestea nu sunt promisiuni populiste legate de pensii, ajutoare sociale și alte fantasmagorii care să întunece sau să spele mințile, ci sunt cifre care arată rezultatele pe care le urmărim, pe care ni le asumăm și care stau la baza demersului din Parlament.
Ne dorim ca parlamentarii să aibă proiectul pe masă pentru vot și să voteze potrivit conștiinței și mandatului încredințat de cei care i-au ales.
În același timp, să aibă în vedere că prin cererea de reexaminare a legii nu se aduce în discuție oportunitatea deciziei de acționa în privința proprietății private a statului, ceea ce de altfel a statuat și Curtea Constituțională atunci când a considerat că legea e constituțională. Tot ceea ce s-a cerut prin reexaminarea legii este detalierea unui mecanism de garanții în favoarea statului odată cu trecerea terenului la Camera Națională, ceea ce cu siguranță Parlamentul o va face.
Întrebare jurnalist: Aceste beneficii nu ar fi generate oricum, dar la care să se adauge minimum 200 de milioane de euro din vânzarea terenului, dacă acesta s-ar scoate la licitație?
Răspuns CCIR: În lipsa unui proiect investițional, bazat pe o analiză care să arate potențialele beneficii pentru stat, putem considera că acestea nu există sau sunt minimale. Dacă ar vinde terenul, în primul rând statul ar trebui să despăgubească CCIR și Romexpo cu mult mai mult de 200 milioane de euro, atât cât valorează terenul.
Deci dacă ar vinde, statul ar trebui mai întâi să plătească. Sau să găsească un cumpărător dispus să achite și factura cu despăgubiri către CCIR și Romexpo.
Ulterior, tot același cumpărător al terenului poate alege să facă hale de depozitare sau orice pentru care să plătească statului minimul de taxe si impozite. Sau ar putea face blocuri de locuințe, ceea ce noi am exclus categoric din proiect.
Întrebare jurnalist: De ce nu se poate vinde terenul de sub clădirile Romexpo? Îl poate cumpăra chiar Romexpo sau statul român poate primi în schimbul terenurilor acțiuni la Romexpo si ulterior dividende din viitorul proiect.
Răspuns CCIR: Am mai arătat că terenul nu se poate poate vinde pentru ca nu este liber de sarcini – dreptul de folosință al CCIR este o sarcină asupra terenului, în plus, orice cumpărător ar fi obligat sa preia sarcinile acestuia si sa respecte proprietatea Romexpo. Despăgubirile pe care statul sau cum am arătat, cumpărătorul, le-ar datora CCIR și Romexpo, în cazul în care statul ar vinde sau cumpărătorul ar cumpăra terenul, depășesc cu mult valoarea speculată a terenului.
Reiterăm faptul că terenul de sub Romexpo este dat de stat către CCIR încă din anii ’60-’70. Atunci statul, prin Camera Națională, a creat Întreprinderea de Târguri și Expoziții care ulterior s-a transformat în actuala Romexpo. Am mai arătat că, spre deosebire de toate fostele întreprinderi de stat transformate după Revoluție în societăți comerciale, cărora li s-a dat începând cu 1991 terenul de sub construcții, recunoscându-li-se astfel dreptul de proprietate, în cazul Romexpo, acesteia sau CCIR nu le-a dat nimeni terenul. Iată de ce am spus și susținem că dincolo de proiectul actual de dezvoltare, se cuvine inclusiv o reparație istorică.
Și ne mai punem câteva întrebări: unde era presupusul interesat de cumpărarea terenului în 2004, când, după ce l-a avut în administrare începând din 1990, CCIR a rămas cu folosința pentru 49 de ani? Din 2004 până acum de ce nu a făcut măcar un studiu, o schiță, o machetă sau orice altceva care să arate interesul serios de a cumpăra și de a investi? Sau de ce nu a sesizat încă de atunci Comisia Europeană (CE) că e ajutor de stat și că vrea să cumpere terenul? Măcar începând cu 2007 putea s-o facă, totuși sunt 14 ani de când suntem membri UE.
Noi credem că nu există nici un alt proiect real și demn de a fi luat în seamă care să se califice la minimum în conceptul de proiect de dezvoltare durabilă, ci singurul interes al companiei care afirmă că a reclamat România la CE este doar unul de a încerca stoparea sau măcar încetinirea dezvoltării economice, culturale și sociale a Bucureștiului și de ce nu, a României.
Întrebare jurnalist: Despre ce proiect mai este vorba la Romexpo din moment ce grupul Iulius a declarat public că nu mai are niciun parteneriat cu CCIR?
Răspuns CCIR: În momentul de față nu există nici un contract scris între CCIR si vreo companie privată.
Întrebare jurnalist: CCIR plătește ceva statului pentru folosirea terenurilor de la Romexpo? A plătit ceva din 2004 până acum?
Răspuns CCIR: Din momentul primirii în folosință a terenului în 2004, CCIR plătește anual taxele de folosință specifice către bugetul local.
Întrebare jurnalist: La fel cum statul a acordat dreptul de folosire al terenului, nu îl poate și revoca?
Răspuns CCIR: Dacă statul va decide sa desființeze Camera de Comerț și Industrie a României astfel încât aceasta nu își va mai putea îndeplini rolul de reprezentare și sprijinire a mediului de afaceri din România atunci dreptul de folosință asupra terenului va înceta să mai existe de la sine.
Am arătat că suntem încă de acum 157 de ani Camera Națională a României și nu doar un ONG, deși sunt câțiva care cu rea-voință încearcă să ne arunce în derizoriu, afirmând în anul de grație 2021, că nu știu ce e aceea o Cameră Națională.
Le mai arătăm o dată, și o vom face în continuu, că la nivel mondial există Federația Mondială a Camerelor de Comerț, precum și Camera de Comerț Internațională, iar la nivel european există Eurochambres și multe altele – organizații în care activăm ca membri cu drepturi depline, unde ne plătim și cotizațiile, iar despre rolul și menirea acestora, celor care nu știu, le spunem doar că odată cu comerțul s-au născut și camerele de comerț în toată lumea.
Am publicat, pentru edificarea celor necunoscători, pe site-ul ccir.ro, mai multe date, dintre care selectiv trebuie să reamintim:
Camerele de comerț sunt organizații autonome, neguvernamentale, apolitice, fără scop patrimonial, de utilitate publică, create în scopul de a reprezenta, apăra și susține interesele membrilor lor și ale comunității de afaceri.
CCIR nu are membri din rândul companiilor, acestea putând deveni membri ai Camerelor județene, în mod exclusiv voluntar.
CCIR și Camerele județene nu sunt finanțate sau subvenționate de la bugetul de stat sau cele locale.
Din 1990 și până în prezent, CCIR și Camerele județene au cheltuit din resurse proprii pentru susținerea mediului de afaceri din România mai mult de 24 mil. EUR (peste 29 mil. USD), reprezentând aproximativ 800 mii EUR/an (970 mii USD/an).
În toată această perioadă, CCIR și Camerele județene au susținut mediul de afaceri din România prin activități specifice la nivel național pentru care au efectuat cheltuieli în medie anuală de peste 1,9 mil. lei din resurse proprii.
În plus, au organizat de misiuni economice, delegații oficiale, forumuri, seminarii și alte evenimente specifice diplomației economice ale căror cheltuieli au reprezentat în medie anuală peste 1,3 mil. lei (de asemenea, din resurse proprii).
În tot acest timp, CCIR și Camerele județene au organizat cu propriile resurse peste 20.000 de evenimente cu specific bilateral în vederea unei mai bune promovări a capitalului autohton și a stimulării schimburilor comerciale.
În toată această perioadă, CCIR și Camerele județene au organizat evenimente la care au fost prezenți mai mult de 45 de președinți de stat, au participat, conform solicitărilor primite, alături de reprezentanții administrației publice la delegațiile oficiale ale acestora în străinătate și au fost parte, folosind propriile resurse, la evenimentele organizate de aceștia, atât în țară, cât și în străinătate.
Pentru apartenența la organismele internaționale din care face parte CCIR a plătit, în medie pe an, peste 100 mii lei.
