Cazul românului din Malaezia
Cazul lui Țurcan, care a ajuns la vârsta de 57 de ani, a captat atenția publicului din România, devenind un subiect intens discutat. Plecat din țară în 1999, acesta a lucrat în diverse locuri până în 2013, când a ajuns în Brazilia. Acolo, Țurcan a legat o prietenie cu un bărbat numit „Jamal”. În decembrie 2013, „Jamal” i-a propus să-l însoțească într-o călătorie în Vietnam, pretinzând că își vizitează familia. Fără a bănui nimic, Țurcan a acceptat și a permis ca „Jamal” să adauge șase genți în bagajul său, despre care acesta a spus că sunt cadouri pentru rudele sale.
În ianuarie 2014, Daniel Țurcan a fost arestat pe Aeroportul Kuala Lumpur, după ce autoritățile malaeziene au descoperit două pachete mari de cocaină ascunse în bagajele sale. În Malaezia, legile împotriva traficului de droguri sunt extrem de dure, iar deținerea unei cantități mari de droguri este pedepsită cu moartea prin spânzurare. După patru ani de procese, în iunie 2018, Curtea Federală a Malaeziei a emis o sentință definitivă de condamnare la moarte pentru Țurcan.
Ce au decis judecătorii în cazul lui Țurcan
Soarta lui Țurcan a rămas incertă după condamnare, în timp ce autoritățile române, inclusiv Ministerul Justiției și Ministerul de Externe, au continuat să facă eforturi diplomatice pentru a obține reexaminarea cazurilor românilor condamnați la moarte în Malaezia. Un alt caz notabil este cel al lui Ionuț Gologan, aflat într-o situație similară. În noiembrie 2023, Ministrul Justiției din România, Alina Gorghiu, a evidențiat importanța colaborării cu autoritățile malaeziene și angajamentul guvernului local pentru respectarea drepturilor fundamentale.
Datorită acestor eforturi diplomatice și a modificărilor recente în legislația malaeziană, sentința lui Daniel Ionel Țurcan a fost revizuită.
Astfel, pe 21 august 2024, Curtea Federală a Malaeziei a decis înlocuirea pedepsei cu moartea cu o condamnare de 30 de ani de închisoare, calculată retroactiv începând din ianuarie 2014, data arestului său. Această decizie marchează o victorie semnificativă în lupta pentru drepturile românilor condamnați la moarte în străinătate și deschide calea pentru posibile revizuiri similare în alte cazuri.