Pachetele se pregătesc de acasă și se împart împreună cu o lumânare. De asemenea, se face un pomelnic cu numele celor adormiți care va fi citit de către preot în timpul slujbei. Odată cu pomelnicul, preotului i se va da și un prosop, tămâie și cărbuni.
Imediat după slujbă, se merge la cimitir unde se aprind câte două lumânări (cel puțin) la mormintele celor adormiți, ca să încălzească sufletul acestora.
În Muntenia există obiceiul ca, lângă colivă, la pomeni să se pună și un bănuţ care să fie dat celui mai sărac om din sat, pentru a aduce spor atât celui ce a dat, cât și celui care a primit.
În zonele rurale, pe vremuri se obișnuia să se organizeze hore, iar la oraș, bâlciuri și baluri. De asemenea, se dădea de pomană un preparat caracteristic zonei – grâu fiert cu brânză şi unt.
În această zi de pomenire, cu toții trebuie să avem sufletele liniștite, să nu ne certăm și să ne împăcăm cu toți oamenii, să ne purtăm civilizat. De asemenea, este important să avem o ținută decentă la slujbă, iar femeilor li se recomandă să aibă capul acoperit.
Totodată, femeile nu dau cu mătura să nu ridice praful în ochii răposaților, nu spală și nu aruncă gunoiul ca să nu ajungă în mâncarea morților.
În această zi nu este bine să mergi la fântână și nici să treci printr-o răscruce de drumuri izolată. Se spune că pe acolo trec duhuri necurate și trebuie să te ferești de ele.