"Sunt zile când și cele mai mari cuvinte sunt derizorii. Sunt zile când actualitatea, istoria și legenda sunt împletite. Azi e una dintre acele zile, negre între toate, când România, cea din sufletul fiecăruia, este orfană. Pierderea unui om este plânsă de rude și prieteni, cea a unui mare artist îndurerează publicul. Cine plânge însă vocea unică și inconfundabilă a unei țări întregi? În acest moment nu pot decât să îndemn orice român să tacă un minut și să asculte vântul și ploaia în frunzele copacilor din jur. Un minut de tăcere, în mijlocul vacarmului nostru național, ar fi singurul mod demn de a-i mulțumi unui om care, cu fiecare respirație și timp de 80 ani, ne-a oferit România esențială, curată și perfectă ca o pâine aburindă din grădina Raiului", spune George Ivaşcu, în mesajul său de condoleanţe.
"Am avut onoarea să-l întâlnesc și să-l felicit pe Dumitru Fărcaș. Am crezut atunci că ajunge să-i mulțumesc pentru risipa sa de talent și de muncă. Înțeleg astăzi că trebuia să-i cer și un pic de iertare acestui profesor de iubire de oameni și de țară, pentru zilele când, simplu muritor, nu reușesc să mă ridic la nivelul său de exigență. Nici eu, nici tu, nici mulți, prea mulți dintre noi. Nu îl plângeți pe Dumitru Fărcaș, ascultați-l! Ascultați-l cu atenție și veți înțelege de ce plâng astăzi brazii României, cu lacrimi grele de rășină", îşi încheie Ivaşcu omagiul.