În copilărie, cu toții am auzit de Pinochio, copilul cioplit în lemn care devine real și atunci când minte îi crește nasul, de Sfânta Duminică, cu copii care sunt nişte lighioane, balauri şi urâţenii, de Baba Cloanța sau Moș Ene. În timp ce pentru unii părinți aceste minciuni par a fi nevinovate, psihologii spun că ele pot avea repecusiuni pe termen lung asupra copiilor.
Iată minciunile pe care majoritatea părinților le spun celor mici:
Te-a adus Barza
”În acest caz putem vorbi de stima de sine scăzută a părintelui, de incapacitatea de a transmite copilului pe cale normală procesul biologic prin care apare un copil. Se ştie deja că educaţia sexuală este introdusă treptat de la grădiniţă şi până în clasele mari. Este important de precizat că inteligenţa emoţională trebuie dezvoltată la copil chiar de la grădiniţă. Îi putem da exemple: planta creşte pentru că o iubeşte soarele şi o ajută să dezvolte alte frunze, flori. Exemplul albinei, care merge din floare în floare şi ia/lasă câte ceva, ajută la dezvoltarea plantei. Apoi, de la vârsta de 7 ani se pot introduce noţiuni clare despre reproducere, explicându-se diferenţele dintre sexe, simpatiile şi antipatiile”, a declarat Mariana Lepădat, psihoterapeut
Dacă ești cuminte vine Zâna Măseluţă; Moş Crăciun; Iepuraşul de paşte; Moş Ene, pe la gene.
”Zâna măseluţă, Moş Crăciun, iepuraşul de Paşti, Moş Ene sunt în general acceptate şi tolerate de specialişti, atâta timp cât copilul, tânărul şi chiar adulţii înţeleg că dincolo de aceste noţiuni se cunoaşte semnificaţia reală. Şi noi, adulţii, ştim cine este Moş Crăciun sau ştim că nu există, dar trebuie să cunoaştem şi ce sărbătorim cu adevărat în perioada acelor sărbători. Trebuie să fim mai buni unii cu alţii, să învăţăm să facem activităţi de voluntariat şi să înţelegem prin prisma lor ideea de cadouri”, a mai spus psihoterapeutul
Dacă minţi îţi va creşte nasul sau îţi taie popa limba!
”Am ajuns la conluzia că aceste minciunele nu ar trebui folosite sau cel puţin nu în mod repetat. Părintele e necesar să-şi dezvolte abilitatea de a tranforma minciunile şi de a dezvolta creativitatea copilului în aşa fel încât el să nu mai utilizeze nici măcar minciunile nevinovate. Modelele copilului sunt foarte importante, aşa cum este şi perseverenţa părinţilor şi capacitatea acestora de a nu utiliza ameninţări repetate fără a pune în practică sau a duce la final o sancţiune. De exemplu, dacă-i spui de trei ori copilului că îi va creşte nasul, dacă va minţi, iar acest lucru, iar copilul constată că nu se întâmplă, nu faci decât să ajuţi la dezvoltarea unui comportament dezechilibrat”, a explicat Mariana Lepădat.
Dacă nu eşti cuminte vine bau-bau, lupul, baba-cloanţa!
”Aceste minciuni, modalităţi aplicate de părinţi sunt considerate de specialişti nebuniile părinţilor. Să nu uităm că ne naştem fără frici, temeri cu scopul de a ne pune în practică toate capacităţile, iar părinţii utilizând astfel de trucuri pentru disciplinarea copiilor vor avea supriza să constate că în perioada imediată începerii grădiniţei sau şcolii vor avea copii timizi, timoraţi, nesiguri pe ei şi excluşi sociali. Până la urmă reprezintă incapacitatea părinţilor de a-şi disciplina copilul într-un mod echilibrat, iar specialiştiloir le place să creadă că sunt situaţii excepţionale”, a conchis psihoterapeutul.
