Situată pe malul râului Bistrița, această formațiune naturală, cu o înălțime impunătoare de 23 de metri, nu este doar un monument al naturii, ci și un custode al unor povești străvechi despre căpcăuni, draci și divinitate.
Vreme de câteva luni din an, poiana este inundată, iar stânca ajunge parțial sub ape. Însă, dacă ajungem aici la momentul potrivit, putem admira stânca în toată splendoarea ei.
Piatra Teiului este un bloc calcaros impresionant, având o înălțime de 23 de metri. Aceasta se află în centrul unei zone protejate de 0,2 hectare și a fost declarată monument al naturii încă din 1951. Turiștii care vizitează acest loc au ocazia să admire, de la distanță, Vârful Toaca și Stânca Panaghia, ambele situate în masivul Ceahlău.
În plus față de frumusețea naturală a zonei, vizitatorii pot descoperi și numeroasele legende care s-au născut în jurul acestei formațiuni. Conform localnicilor, există un motiv bine determinat pentru care Piatra Teiului mai este cunoscută și sub denumirea de „Piatra Dracului”.
Legenda spune că, în vremuri de demult, diavolul ar fi încercat să blocheze cursul râului Bistrița. Se spune că a smuls o stâncă din Muntele Ceahlău și a purtat-o în zbor spre Poiana Largului. Totuși, când zorile au început să se arate, el a abandonat piatra și s-a ascuns, temându-se de lumina zilei.
Casa din mlaştină a lui Shrek poate fi închiriată. Cât costă să te simți ca un CĂPCĂUN? - FOTO
Alte legende spun că într-o văgăună a Ceahlăului trăia, odată, un căpcăun, un duh al răului care aducea multă nefericire oamenilor. Acesta atrăgea fetele tinere, le ducea pe platoul muntelui Ceahlău și le transforma în statui de piatră cu forme ciudate.
Într-o zi, un gospodar din Vatra Călugărenilor, a cărui fată fusese răpită de căpcăun cu o seară înainte, a reușit să-i convingă pe ceilalți membri ai satului să se înarmeze cu topoare, coase, paloșe și buzdugane. Ei s-au așezat la pândă în Gura Bistricioarei, hotărâți să înfrunte duhul rău. De pe vârful muntelui, căpcăunul i-a observat și, furios, a început să se gândească la metode de a-i distruge pe răzvrătiți. Când a căzut noaptea, a dezlănțuit o furtună teribilă și, în mijlocul potopului, a smuls o stâncă uriașă din vârful Ceahlăului, pornind cu ea în zbor spre satul rebeliunii.
Însă, duhul cel bun al muntelui Ceahlău – pe care oamenii l-au imaginat mereu ca pe un bătrân cu părul alb și lung – s-a transformat într-un voinic chipeș și, călare pe un cal înaripat, a pornit în urmărirea căpcăunului. Vicleanul căpcăun încerca tot felul de trucuri, sperând să ajungă deasupra oamenilor și să le arunce stânca în cap. Dar mai abil, duhul Ceahlăului a reușit să lovească ghearele căpcăunului cu sabia, iar uriașa stâncă a căzut în afara satului, pe malul Bistriței, acolo unde o putem vedea și astăzi.
De ce altarul bisericilor este orientat către Est. Mențiunea din Apocalipsă de care puțini știu
