Lizica Mihuţ, Acasă la oamenii Realităţii

"Mi-am dorit mereu să reuşesc", spune Lizica Mihuţ, care adaugă că, de copil a fost o tocilară cu vocaţie de lider.

Şi această dorinţă s-a materializat într-o carieră impresionantă în învăţământ, de-a lungul căreia a publicat numeroase cărţi de gramatică, dar şi volume de artă teatrală şi de istoria culturii. Iar din când în când cochetează şi cu jurnalismul.

"Mi-as fi dorit poate medicina, dar microbul de ziarist, de dascal il aveam deja inoculat încă din primele clase pentru ca la asa numitul palat al pionerilor cand puteai opta pemtru nenumarate cercuri, eu am ales cercul de corespondenti, am dorit sa fiu ziarista din clasa a 5-a", a spus Mihuţ.

Ca profesor, Lizica Mihuţ recunoaşte că este severă, dar spune că are o relaţie de prietenie cu elevii săi. Genul acela de relaţie care astăzi nu se mai găseşte în rândul dascălilor români.

"Marea noastra problemă azi e si faptul ca nu avem modele, cand ma gandesc la studentii nostri si fac rememorarea in timp a dascalilor mei am o usoara nostalgie si o usoara nemultumire, parcă noi, generatia de azi nu suntem nici pe departe la inaltimea generatiei de profesori mari pe care i-am avut", spune dascălul.

O parte din vină o au şi dascălii este de părere profesorul universitar doctor Lizica Mihuţ.

"De multe ori nu intelegeam ca a fi dascal nu e o profesie ci e o misiune pentru ca dascalul comunica, dar se comunica pe sine insusi. Cand se realizeaza această comuniune intre dascal si elev, ora inseamna mult mai mult decat o ora oarecare", spune Mihuţ.

Un om cu o cultură vastă, Lizica Mihuţ este îndrăgostită de civilizaţia chineză despre care ar putea vorbi neîncetat.