Nicio prevedere din Legile Justiţiei nu permite ministrului Justiţiei să verifice direct şi personal activitatea şefilor din Parchetele superioare. Conform legii, controlul ministrului asupra procurorilor se exercită numai prin procurori anume desemnaţi de către ministru. Or, Tudorel Toader a făcut el însuşi anchetă asupra procurorului general, scrie Liviu Avram.
Conform articolului 39 din Statutul magistraţilor, „evaluarea procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie se face de o comisie compusă din procurori, membri aleşi ai Secţiei pentru procurori din cadrul CSM, desemnaţi de Secţia pentru procurori a CSM”.
Astfel singurul rol al ministrului este acela că, în calitate de membru de drept al Secţiei pentru procurori a CSM, aprobă componenţa comisiei de evaluare.
Legalitatea procedurii prin care ministrul Justiţiei cere revocarea procurorului general are o importanţă crucială asupra finalităţii acestui demers. În vara acestui an, Curtea Constituţională a stabilit că preşedintele României nu are niciun drept să examineze oportunitatea sau temeinicia unei cereri de revocare a procurorilor din marile Parchete.
În schimb, CCR a recunoscut dreptul preşedintelui de a respinge cererile de revocare doar în măsura în care constată încălcări privind legalitatea procedurii. Dacă se dovedeşte că procedura de control a activităţii procurorului general nu a fost respectată, prin faptul că ministrul Justiţiei nu a apelat la procurori anume desemnaţi, preşedintele Klaus Iohannis are temei legal să respingă cererea de revocare a lui Augustin Lazăr.
