După aproape o lună de negocieri, liderii guvernelor din UE au căzut de acord asupra celui de-al șaselea pachet de măsuri împotriva Moscovei. Astfel, se va impune un embargo asupra majorității importurilor de petrol din Rusia. Deci nu unul total, pentru că Ungaria a obținut o derogare. Viktor Orban a împiedicat timp de 26 de zile această interdicție. În această aproape o lună tancurile au țintit civili, bombele au căzut neobosite peste clădiri rezidențiale iar crimele de război nu s-au oprit. Putem considera totul ca o victorie cinică, pusă pe tavă de micul pentru marele Putin. Nici Germania nu se ține prea mult de cuvânt și întârzie livrarea de arme promisă Kievului. Și Franța pare acum mult prea tăcută în fața lui Putin. Este drept ca Macron și-a construit întreaga sa campanie electorală pe mitul salvatorului. Dar acum este fără reacție în fața lui Putin, cel pe care îl suna atât de des la începutul conflictului.
Liderii europeni par să nu fi învățat nimic din istorie. Acum 83 de ani Hitler dezlănțuia teroarea peste bătrânul continent, după ce a încălcat tratate, după ce a anexat țări și teritorii care nu-i aparțineau. E același modus operandi pe care îl aplică Vladimir Vladimirovici. Nici atunci șefii de state nu credeau ca naziștii vor ataca o țară neutră și s-au înșelat. Polonia a fost prima sfâșiată de dorința de răzbunare și setea de expansiune a unui dictator dement, ajutat de un altul, și anume Stalin. Mai apoi, nimeni nu credea că Hitler, încurajat de fanaticii din jurul său, va ataca și cuceri Vestul. Franța a picat în nici două săptămâni, pentru ca imediat să pornească raidurile Luftwaffe asupra Angliei. Ei bine, la fel ca Hitler, cel care și-a trădat până și aliații, prin operațiunea Barbarossa și invazia URSS, nici Putin nu se va opri în planul său de a împinge NATO cât mai departe de granițele sale. Și dovedește că o face cu orice preț, fără să-i pese de milioanele de vieți nevinovate pe care le distruge. Ca și Hitler, a anexat teritorii și a promis că nu va invada țări vecine, sub privirile tăcute ale omologilor săi.
Istoria ar putea urma același curs sângeros ca în anii celui de-al doilea război mondial, dacă șefii de state, inclusiv cei ai României, nu răspund ferm în fața pericolului care se va abate peste noi, dacă Ucraina va fi cucerită. Jurnaliștii aflați în solda lui Putin delirează violent pe toate canalele media aflate în mâna Kremlinului. Trompetele regimului folosesc teorii de care până și geniul nebun al propagandei, Joseph Goebbels, ar fi mândru. Rușii ascultă cum armata lor ar putea distruge orice țară în doar șase secunde sau cum Ucraina și Vestul sunt pline de naziști, care vor doar răul poporului aflat sub blânda conducere a unor lideri ce își doresc doar pacea. Mai grav este că unii jurnaliști le explică oamenilor că „poate a venit timpul să admitem că operațiunea specială a Rusiei în Ucraina s-a încheiat, în sensul că a început un adevărat război. Mai mult, este Al Treilea Război Mondial. Suntem obligați să demilitarizăm nu doar Ucraina, ci și întreaga Alianță NATO”. Uluitor este că majoritatea rușilor chiar cred ce li se transmite. Dacă Hitler a avut doar 6 ani la dispoziție să-i îndoctrineze pe germani, Putin o face de mai bine de 22. Nemții au avut parte de denazificare, rușii nu au trecut prin destalinizare și încă au aceleași metehne moștenite încă de la începutul secolului trecut. Războiul ideologic continuă și nu se va opri prea curând.
Rușii atacă furibund în estul Ucrainei iar Putin a dat ultimatum ca în această noapte să fie cucerit Luganskul. Ucrainenii se apără disperați dar soarta lor pare pecetluită. După această fază, resursele militare ruse vor fi, cu siguranță, alocate în alte regiuni. Odesa este prima pe listă. Portul este încă liber, dar nefuncțional. Iar dacă și Odesa va fi capturată, până în Transnistria și Moldova mai sunt doar 104 kilometri.
Putin și ai lui trebuie opriți cât mai curând, altfel conflictul se va extinde și mai mult spre vest, iar scânteile vor cuprinde și statele NATO. Iar România numai de asta nu are nevoie. Avem destule crize care ne lovesc în bunăstarea noastră. Și, culmea, ca de obicei... doar unii din noi trebuie să strângă și mai mult cureaua. Alții primesc bonificații de la stat. Aleșii nației au decis să acorde restanțele de majorări salariale pentru bugetari. Doar un sfert din suma trecută în lege o să ajungă la angajați. Nu sunt majorări uriașe, iar unii dintre ei chiar le meritau. Astfel, un polițist va primi în plus la salariu aproximativ 150 de lei, în timp ce dascălii vor primi între 70 și 100 de lei. Angajații din sănătate vor beneficia și ei de aproximativ 100 de lei. Însă, odată cu restanțele promise pentru aceste categorii vitale, coaliția a avut grijă să crească și veniturile funcționarilor publici. Astfel, angajații din Ministerul Sănătății vor primi în plus 25% din salariul de bază, în timp ce funcționarii din Ministerul Transporturilor și Cultură vor avea în plus 15% din salariu. Și cei care lucrează cu fonduri europene sau împrumuturi vor beneficia de majorări salariale de până la 50%. Sesizați nedreptatea? Polițiștii, dascălii, angajații din Sănătate sunt vitali pentru patrie. Dar majorările pe care le primesc sunt mărunțiș în comparație cu bugetarii puși în posturi călduțe de diferite partide. Mai mult, creșterile salariale au fost aprobate la nici o săptămână după ce guvernanții au anunțat că statul va reduce cheltuielile pentru a face rost de mai mulți bani la bugetul țării. În tot acest timp, măsurile promise împotriva sărăciei întârzie să fie puse în aplicare. Ce povară în plus aduc la buget aceste majorări de salarii. De unde credeți că vor veni acești bani? Tot de la noi!
Nu aș vrea să închei acest editorial fără a vă aminti, mai ales vouă - celor care astăzi ne cârmuiți, de un eveniment ce a marcat formarea României Mari. Pe 31 mai 1919, la Conferința de pace de la Paris - marele Ion I. C. Brătianu a pledat în fața omologilor săi pentru principiul egalității suverane a statelor și a neintervenției în chestiunile de ordin intern. Și mă întreb retoric: aceste idealuri mai sunt oare pe agenda vreunui politician român?
Un editorial semnat de Alexandra Păcuraru și Adrian Dragomir
