Traversăm timpuri cumplite, în care uităm să ne bucurăm de lucruri simple. Știu că unii dintre voi veți spune ca realitatea stă astăzi în bani investiți în războaie, în rachete și blindate, dar nu este chiar așa. Uităm să trăim și să respirăm simplitatea care înseamnă esența vieții și bucuria de a fi! Cu pași mici facem paradis din ce avem! Dacă închidem ochii, ne aducem oare aminte cum e sa te bucuri din lucruri simple? Sa păstram mereu în suflet clipa când eram doar un înger pe pământ, iar îngerilor noștri de astăzi să le dăm mai multă dragoste, mai multă atenție, mai mult timp, mai multe bucurii! Acestea sunt cele mai frumoase cadouri, lucruri simple dar sfinte! Oamenii mici de azi vor fi oamenii mari de mâine! Este datoria noastră să îi facem oameni mari! Suntem obligați să le facem viața sigură și să luptăm pentru pace, pentru libertate, pentru stabilitate! Să păstram țara pe care am luat-o cu împrumut de la ei și de la copiii lor!
Iar pentru ai noștri părinți, și pentru cei mai iubitori, dar și pentru cei mai egoiști, să le trimitem gânduri de recunoștință că suntem aici datorită lor! Fără să îi judecăm, doar să îi ajutăm, să le mulțumim și să ne rugăm la Dumnezeu să-i facă nemuritori pe părinții care mor!
Și, metaforic vorbind, cunosc drama multor copiii singuri, ai căror părinți încă trăiesc dar au viața lor, casa lor, familia lor. Înțeleg drama pruncilor care au rămas în urmă ca o greșeală, o întâmplare, ceva urât, de care au fugit cei care le-au dat viață. Chiar și acei părinți ce "mor" pentru copii, chiar și ei merită iubiți!
Iubirea e vindecătoare și fiecare durere este o lecție în care nu trebuie să stăm prea mult, altfel ne înecăm precum într-un nisip mișcător! Să învățam să fim mai buni noi pentru noi, dar mai ales pentru cei ce cresc dependent de noi! În ziua de azi trăim multe neajunsuri, puține mulțumiri! Să ne bucurăm și de acestea căci astăzi le avem, mâine putem pierde totul și gata s-a terminat jocul!
Fac apel la pace, la dialog, la răbdare și înțelepciune! Să nu ne grăbim să acționăm dacă nu generăm fapte bune! Dacă nu putem face cuiva un bine, nici rău să nu îi facem! Dragi copii români, de acasă sau din Diaspora, eu vă doresc să aveți un viitor stabil la voi acasă. Să fiți mereu mândri că sunteți fii și fiice sub tricolorul roșu, galben și albastru! Astăzi serbăm ziua voastră, a celor care ne veți păși pe urme.
Atât de multă durere este acum în lume, încât nu știm ce veți moșteni de la noi. Și voi sunteți generație de sacrificiu: după doi ani de pandemie, în care ați pierdut multe cunoștințe la școală, iată că și un război cumplit riscă să se extindă în Europa. Aproape un sfert din copiii din Uniunea Europeană erau expuși riscului de sărăcie și, implicit, de excluziune socială, iar România se afla - în 2020 - pe primul loc în topul făcut de Oficiul European de statistică, cu unul din trei tineri aflați în acest risc. Mai mult, 150 de mii de prunci ai acestei țări adormeau flămânzi, încă înainte ca Putin să dezlănțuie cavalerii morții peste Ucraina. Dacă statul român nu intervine ferm, sărăcia va fi lăsată moștenire, de copilul sărman de astăzi, generațiilor viitoare. Asta pentru că nivelul de trai e strâns legat de nivelul de educație. Din păcate, o statistică publicată recent ne arată că 43% dintre elevi sunt analfabeți funcțional. Doar 11% se află la polul opus. Dacă nu investim urgent în educație, ne îndreptăm spre o catastrofă uriașă. Și, stimați guvernanți, investițiile nu înseamnă cei 17 lei în plus dați la salariile dascălilor. Asta e bătaie de joc! Datele privind sărăcia în rândul copiilor din România nu au fost actualizate de după începerea războiului și mi-e teamă că cifrele sunt mai negre.
Dezechilibrele uriașe din economie, provocate de criza din energie, pandemie și război, se răsfrâng asupra generațiilor viitoare. În țara noastră, s-a accentuat șomajul în rândul tinerilor, iar unul din cinci nu are loc de muncă. Mai grave este că violența afectează unul din doi copii iar numai anul trecut, o treime dintre micuții țării s-a confruntat cu stări de anxietate și a avut nevoie de consiliere și suport psiho-emoțional. România este țara în care peste 76 de mii de prunci au părinții plecați în pribegie, în străinătate, pentru că se sacrifică să le ofere lor, de la distanță, un viitor mai bun. Și totuși, ar trebui îi să mulțumim bunului Dumnezeu că la noi situația este infinit mai bună ca în alte regiuni ale lumii. Copiii din Afganistan, Irak, Yemen, Siria și multe alte state, trăiesc cu moartea ce le bate zilnic la ușă. Este drept că simțim mai adânc în suflete ce se întâmplă în Ucraina, pentru că este la doi pași de noi. Iar cifrele oficiale arată că cel puțin 700 de copii au fost uciși sau răniți de la începutul conflictului. Sunt convinsă că nu sunt reale aceste date. Până ce armele nu vor înceta să cânte simfonia morții, nu vom ști dimensiunea dramelor reale. Milioane de copii au fost nevoiți să fugă de acasă din calea bombelor. Unii și și-au lăsat tații și mamele să lupte pentru patria lor, ca ei să mai găsească, peste ani, o țară în care să se întoarcă. Războiul le-a răpit tot, inclusiv copilăria. Să nu lăsăm ca flăcările ce mistuie Ucraina să se extindă mai departe!
Stimați aleși ai patriei, majoritatea înaintașilor voștri ne-au dezamăgit crunt în ultimii 33 de ani. Astăzi, vouă vă revine misiunea să vă ridicați la înălțimea vremurilor pe care le trăim. Voi trebuie să fiți cei care clădiți azi un viitor stabil, asta pentru ca viitorul să fie unul demn pentru acest popor.
Un editorial semnat de Alexandra Păcuraru și Adrian Dragomir
