Înainte de începerea propriu-zisă a Postului Paștelui, Biserica Ortodoxă a stabilit o zi care marchează sfârșitul perioadei în care credincioșii mai pot mânca de dulce și care poartă numele de „Lăsatul Secului”.
Cu o săptămână de intrarea în Postul Paștelui, se lasă sec de carne, mai exact, duminică, pe 23 februarie 2025. În această zi, se mănâncă pentru ultima dată, până la sărbătoarea Învierii Domnului, alimente pe bază de carne.
În săptămâna următoare, cunoscută în popor drept Săptămâna Albă,credincioșilor le este permis să consume lapte, brânză, ouă și pește, urmând ca de pe data de 3 martie să consume doar alimente de origine vegetală.
Tradiții, obiceiuri și superstiții de Lăsata Secului de carne pentru Postul Paștelui 2025
Lăsata Secului este o sărbătoare semnificativă care indică ultima zi în care este permis consumul de dulciuri, înaintea începerii unuia dintre cele mai riguroase posturi stabilite de Biserica Ortodoxă, Postul Paștelui.
Această sărbătoare marchează momentul de tranziție dintre anul agrar vechi și cel nou și este considerată extrem de importantă în calendarul creștin ortodox.
O tradiție obișnuită este organizarea unei mese festive la care se adună întreaga familie pentru a marca această sărbătoare.
În Bărăgan, un obicei tradițional spune că de Lăsata Secului trebuie să se adune toate oasele și resturile de mâncare pe o față de masă, care apoi sunt aruncate afară spre răsărit în ziua următoare. Oamenii rostesc cuvintele „Păsările cerului! Eu vă dau vouă hrană din masa mea, cu care să fiţi îndestulate şi de la holdele mele oprite”.
De asemenea, în ziua Lăsatei Secului pentru Postul Paștelui, fiecare copil încearcă să prindă bucata de halviță cu gura, un lucru mai dificil decât s-ar putea crede. Majoritatea celor care participă la această tradiție ajung să se murdărească pe față și chiar pe haine. Se spune că persoana care prinde halvița în gură o primește ca o recompensă.
Un alt obicei păstrat în ziua Lăsatei Secului pentru Postul Paștelui este Legarea grânelor, practicat pentru a proteja recolta de păsări sau alte dăunătoare.
În plus, în această zi, creștinii petrec alături de familie și savurează bucate alese. Totodată, este obiceiul ca finii să meargă la nași cu un plocon, care constă într-o găină friptă, un colac mare sau o turtă în foi și o sticlă de vin.
Finii își exprimă regretele față de greșelile comise în trecut în fața nașilor lor și, după ce se împacă, se pregătește o masă festivă. Pe masă sunt așezate plăcinte cu fructe și legume, struguri sau stafide, care simbolizează sporul și vigoarea spirituală.
