"Astăzi suntem martorii unei premiere pentru domeniul medico-militar, în sensul că este prima oară când o instituţie de acest tip renunţă la bariera lingvistică specializată şi se deschide către opinia publică, printr-un demers livresc, care nu are pretenţia să fie un documentar istoric ci, mai degrabă, o poveste în care îi veţi regăsi pe acei oameni care au generat, prin voinţa, tenacitatea şi spiritul lor inovator, întâmplări, care susţinute conjunctural de atmosfera contextului specific perioadei începutului de secolul XX, ne-au condus la ceea ce suntem azi.
Albumul intitulat “Spitalul, Militar Central: Statui, Oameni şi Întâmplări” este scris într-un limbaj accesibil tuturor celor care vor să ne cunoască istoria şi valorile promovate în cei 183 de ani de activitate neîntreruptă în slujba cetăţenilor României prin inventarierea elementelor sculpturale cuprise sau nu în patrimoniul naţional (busturi, statui şi plăcile comemorative aflate în incinta Spitalului Universitar de Urgenţă Militar Central “Dr. Carol Davila"), detalierea contribuţiei personalităţii reprezentate, dar şi o scurtă informare, zic eu relevantă privind realizatorii acestora.
Spitalul Militar Central a fost şi va fi un reper în istoria societăţii româneşti, fiind punctul de plecare în construcţia şi consolidarea şcolii naţionale de medicină şi farmacie, dar şi elementul de geneză unor specialităţi medico-chirurgicale care au propulsat medicina românească la standardele modernităţii – şi mă refer aici la farmacologie, toxicologie, chirurgie generală, chirurgie toracică şi multe alte domenii şi specialităţi explorate şi consolidate de medicii militari pentru întreaga comunitate medicală din ţară.
Mă adresez, astăzi, dumneavoastră atât în calitate de medic, profund ataşat valorilor promovate de comunitatea ştiinţifică medico-militară, dar şi din poziţia comandant al Spitalului Universitar de Urgenţă Militar Central Bucureşti „Dr. Carol Davila”, instituţie care se mândreşte cu un spaţiu impregnat de parfumul istoric al personalităţilor lumii medico-militare, sens în care am considerat că am o datorie de onoare în a aduce în atenţia opiniei publice, tradiţia acestui domeniu de activitate, dar şi moştenirea intelectuală, dacă pot spune aşa, a predecesorilor noştri şi de a ne recăpăta locul în societatea românească, depăşind falsele criterii ale unei societăţi democratice, bazată, din păcate pe vinderea de iluzii şi de bunuri “de consum”.
Cred că sunt în asentimentul tuturor colegilor mei atunci când afirm că parcurgerea datelor istorice despre geneza medicinei militare cuprinse în paginile Albumului poate reprezenta un moment de introspecţie şi evaluare a trecutului şi totodată de proiecţie asupra viitorului.
Istoria şi prezentul au dovedit faptul că Spitalul Militar Central este elementul strategic şi de chintesenţă al medicinei militare şi valorilor acesteia, ca parte integrantă a Ministerului Apărării Naţionale, şi ne-am respectat, de-a lungul timpului, toate angajamentele şi misiunile asumate de Armatei României de a veni în sprijinul populaţiei ori de câte ori este nevoie.
În sprijinul celor spuse anterior, aş menţiona doar un singur aspect şi anume acela că, în timpul Primului Război Mondial, atât în perioada când a funcţionat în Bucureşti, cât şi atunci când a fost dislocat în Moldova, Spitalul Militar Central a avut rolul esenţial în acordarea îngrijirii de specialitate pentru răniţi. despre comportarea eroică a corpului medical şi sanitar pe front mărturie stă Ordinul de zi dat de generalul Eremia Grigorescu, în care este consemnat că: „Am constatat cu mândrie şi cu cea mai mare sufletească mulţumire că întreg corpul medical, precum şi personalul sanitar... s-au distins printr-o muncă neobosită şi un devotament fără margini. De la primul post de prim-ajutor, până la la spitalele de evacuare şi trenurile sanitare, toţi medicii şi sanitarii au lucrat în mod desăvârşit, astfel că evacuările şi triajul răniţilor s-au făcut în cea mai perfectă regulă şi în modul cel mai sistematic, putându-se astfel da o completă asistenţă sanitară numeroşilor răniţi în timpul cel mai scurt posibil. Pentru această activitate şi devotament demn de toată lauda, aduc mulţumirile mele corpului medical militar şi personalului sanitar”.
În anul 1924, în memoria şi slava atât a medicilor militari din Spitalul Militar Central care plecaseră pe front, cât şi celor ce alcătuiau Compania a II-a Sanitară care şi-au dat jertfa supremă pe câmpul de onoare, în curtea Spitalului Militar Central, prin grija unui comitet de iniţiativă, s-a ridicat „Monumentul eroilor Companiei a II-a sanitare”, lucrare aflată în evidenţa Ministerului Culturii, Cultelor şi Patrimoniului Naţional, monument de referinţă pentru istoria medicinei militare.
Pentru toţi cei care lucrăm sau am lucrat în Spitalul Militar Central, geniul şi spiritul celor care au fost întemeietori de şcoală medicală ne însoţesc în fiecare zi, iar misiunea noastră este de a duce tradiţia mai departe, prin construirea de caractere şi modelarea profesională a celor care aspiră la o carieră în acest domeniu, aşa cum au făcut-o, în urmă cu peste 100 de ani, mentorii noştri: Athanase Demosthen, Zaharia Petrescu, Iuliu Şuteu, Eugeniu Mareş, Scarlat Longhin etc., personalităţi surprinse în statuile, care fac parte din viaţa noastră, a celor care ne-am identificat cu acest spaţiu din centrul Bucureştiului".