Familia americanului susține că bărbatul lucra la curățenie la un centru de îngrijire a animalelor, iar în urma mușcăturii a făcut tifos.
Boala este una extrem de rară și este cauzată de o bacterie purtată de purici.
Norocul americanului a fost că a ajuns la spital în 48 de ore. În caz contrat, ar fi putut muri.
Cum să scapi de puricii din casă într-o singură zi
Ce sunt puricii?
Puricii sunt niște insecte mici și deranjante care se hrănesc cu sânge pentru a trăi și pentru a-și perpetua specia (au nevoie de sânge în procesul de reproducere).
Nu cresc mai mult de vârful unui creion și variază în ceea ce privește aspectul de la maro deschis la negru. Nu au aripi, așadar se mișcă sărind dintr-un loc în altul.
Deoarece au un corp subțire și plat și un exterior dur, trebuie strânși cu putere între unghii sau două suprafețe dure pentru a-i distruge.
Mușcăturile lor provoacă mâncărime și sunt uneori dureroase, iar eradicarea acestora din casă este extrem de dificilă (unde este unul de obicei urmează și alții). Uneori se poate impune o deratizare riguroasă efectuată de către personal specializat.
Puricii se reproduc rapid, în special dacă aveți în gospădărie animale domestice. Chiar dacă nu dețineți animale, grădina poate reprezenta un loc în care se pot adăposti puricii și veți ajunge să vă confruntați cu o multitudine de ciupituri misterioase.
Mușcătura de purice: cum o recunoști și cum o tratezi rapid
Mușcăturile de purice au un aspect destul de distinct. Rămân de dimensiune mică, spre deosebire de cele de țânțar.
În cazul în care un purice vă ciupește, puteți observa unul sau mai multe dintre simptomele următoare: ciupituri care par niște umflături mici și roșii, un halou roșu în jurul centrului ciupiturii, ciupituri în grup de 3 sau 4 sau într-o linie dreaptă, ciupituri care apar în jurul gleznelor sau al picioarelor.
Mușcăturile își modifică de obicei aspectul în alb când sunt presate. Locurile preferate cu preponderență de purici sunt: talia, brațele, sânii, zona inghinală sau pliurile coatelor și ale genunchilor. Alături de aceste trăsături cu privire la aspectul ciupiturilor, apare o senzație de mâncărime; poate fi resimțită și o durere la nivelul pielii.
Unele persoane experimentează urticarie sau o iritație în apropierea locului mușcăturii, în timp ce persoanele cu piele sensibilă pot prezenta reacții alergice (chiar prezența puricilor declanșează în unele cazuri simptome de alergie respiratorie).
Mușcătura de purice - complicații
În cazul oamenilor, riscul de a contacta alte tipuri de îmbolnăviri de la purici este extrem, extrem de redus (acest lucru nu este valabil și în cazul animalelor domestice și necesită un control la medicul veterinar). Însă puricii pot fi purtători pentru diverse tipuri de bacterii și afecțiuni virale, fiind cunoscuți a transmite teniaza.
Mușcătura de purice - tratament
Mușcătura de purice dispare și în lipsa unui tratament specializat. În orice caz, pentru a împiedica proliferarea puricilor în casa voastră, este important să apelați o dezinsecție riguroasă (cu pesticide). Va trebui să părăsiți domiciliul pentru mai multe ore după ce se efectuează tratamentul.
Există și varianta de a elimina o contaminare cu purici pe care o puteți pune singuri în practică, însă de cele mai multe ori nu este la fel de eficace precum cea realizate de profesioniști.
În ceea ce privește ameliorarea simptomelor cauzate de mușcătura unui purice, trebuie în primul rând să încetați să vă scărpinați (deși poate fi dificil, încercați să rețineți că ciupiturile se pot infecta cu bacterii care vor pătrunde în fluxul sanguin și vor cauza complicații în organism. Pentru a calma senzația de mâncărime puteți apela la diverse creme sau loțiuni - acestea vor aduce inflamația și vor curăța zona afectată, reducând riscul de a apărea suprainfectarea menționată. De obicei este vorba despre cremă cu calamină sau cu hidrocortizon (1%). Calamina folosește oxid feric pentru a trata mâncărime ușoară, iar hidrocortizonul este o cremă de tip steroid ușor; ambele sunt sigure de folosit în condițiile respectării indicațiilor de pe prospect.
Înainte de a le folosi este bine să spălați locul respectiv cu apă și săpun și să aplicați o soluție antiseptică. Dacă aceste produse nu sunt suficient de eficiente în cazul vostru, există medicamente antihistaminice sub formă de tablete sau sirop (în această situație trebuie să cereți sfatul medicului înainte de a le achiziționa).
Pentru calmarea mâncărimii, mai poate fi de ajutor și folosirea unei comprese reci sau cu gheață (aplicați-o pe piele timp de 10 minute, apoi îndepărtați-le încă 10 minute, repetând acest ciclu de 2 ori în decurs de 1 oră; apa fierbinte nu este indicată pe zona cu mușcătura de purice deoarece poate agrava inflamația pielii); aceasta previne/reduce de asemenea inflamația locală.
Dacă în locul unei mușcături de purice apare puroi, dacă observați un buzunar alb sau o iritație trebuie să contactați medicul de urgență.
Tot ce trebuie să știi despre tifos, boala contagioasă transmisă de purici
Tifosul endemic este o boala infectioasa, transmisa de catre purice; boala mai este cunoscuta si sub denumirea de "tifosul murin". Termenul de « tifos » este utilizat pentru denumirea alterarii starii generale a organismului, in perioada de stare a unor boli infectioase – este vorba mai ales de « febra tifoida » si « tifosul exantematic » ; bolile tifice se caracterizeaza prin prezenta urmatoarelor semne clinice : febra, stupoare, adinamie, torpoare si somnolenta.
Tifosul murin este o afectiune endemica (se manifesta pe anumite areale geografice, bine delimitate), produsa de catre patogenul Rickettsia typhi ; rezervorul infectiei in reprezinta sobolanii infectati ; boala se transmite la om prin intermediul puricilor bolnavi (vector ai infectiei) . Din punct de vedere clinic, tifosul murin se aseamana foarte mult cu tifosul exantematic, insa manifestarile au un caracter ceva mai benign. Alte denumire din literatura de specialitate, utilizate pentru « tifosul murin » : tifosul benign, tifosul endemic sau tifosul tropical urban.
Cele mai multe cazuri de imbolnavire de tifos endemic au fost semnalate pe perioada celui De-al Doilea Razboi Mondial ; astfel incat, la sfarsitul acestei conflagratii, tifosul endemic era cunoscut ca fiind « o boala universala ». Recent, o noua specie de Rickettsia a fost identificata ca fiind transmisa de catre puricii de pisica ; infectia in cadrul puricilor de pisica se mentine timp de mai multe generatii, deoarece patogenii sunt transmisi de la o generatie la alta, pe cale transovariana. S-a demonstrat faptul ca, acesti purici de pisica, au capacitatea de a transmite infectia unei gazde umane sanatoase.
Ciclul de viata al patogenului Rickettsia typhi este mentinut de catre sobolani si de catre puricii acestora (surse principale de infectie) . Puricele se va infecta in timpul pranzurilor sanguinolente, daca sobolanul este bolnav ; odata infectia dobandita, patogenul de Rickettsia va fi purtat de catre purice, pe tot parcursul vietii. Infectarea gazdei umane, dar si a altor sobolani, se face prin intermediul materiilor fecale contaminate ale puricelui ; inocularea infectiei este favorizata de aparitia leziunilor de grataj (leziuni formate prin scarpinare), in regiunea in care puricele a intepat tegumentul gazdei sanatoase.
Asadar, transmiterea infectiei se realizeaza prin intermediul meteriilor fecale contaminate ; mult mai rar, infectia poate fi inoculata si in mod direct, prin intermediul intepaturii de purice. De asemenea, infectia mai poate fi transmisa prin inhalarea aerosolilor ce contin resturi de fecale contaminate, provenite de la purice. Cu toate ca sobolanii infectati par la prima vedere sanatosi, patogenul de Rickettsia este prezent in sangele acestora, timp de cel putin 14 zile (stare de rickettsemie) .
Puricele de pisica este foarte eficient in transmiterea infectiei cu Rickettsia felis ; mai mult decat atat, acesti purici au capacitatea de a transmite infectia pe cale transovariana, infectand noi generatii de purici. Incidenta cazurilor de tifos endemic este proportionala pentru intreaga perioada a unui an calendaristic ; cele mai multe cazuri de imbolnavire au fost semnalate in zonele litorale cu climat cald, ale globului.