Am văzut și înțeles strategia PSD-ului, dar nu cred o iotă din promisiunile lor de reformare și reașezare în panoplia valorilor europene și transatlantice și tocmai de aceea speranța mea de jurnalist asumat de dreapta și conservator se îndreaptă asupra unui bloc politic adânc ancorat în filosofia nord-atlantică și în mecanismul de funcționare al Uniunii Europene. Și aici nu există decât trei partide relevante: PNL, USR-PLUS și PMP. Dar oare aceste trei partide sunt capabile să-și negocieze punctele divergente, să renunțe la orgolii sterile și să asigure țării stabilitatea, predictibilitatea și pragmatismul reclamat de situația foarte delicată a pandemiei și reculului economic?
Pentru mine, aceasta este întrebarea momentului la care i-am invitat să răspundă pe Robert Sigartău, Eugen Tomac și Ion M. Ioniță.
