La începutul anului 1913, în timpul Primului Război Balcanic în care regatele din vecinătatea noastră se băteau cu Imperiul Otoman pentru a-și câștiga independența, la noi în țară se duceau negocieri dure cu bulgarii.
Regatul de la Sofia voia cu orice preț Cadrilaterul, iar oficialii de la București voiau să cadă de acord în privința cedării unor teritorii de lângă Dunăre.
Bulgaria a început să își deschidă pretențiile până în la ocuparea unei părți din Dobrogea, însă Regatul României nu părea să fie foarte alarmat pentru că susținea că Austria este alături de noi și ne apăra interesele. În realitate, Imperiul Austro-Ungar stătea deoparte și susținea mai mult Bulgaria, relatează Realitatea PLUS.
Presa română de la acea vreme anunța ce spunea regele Carol I și anume că românii trebuie să aibă răbdare că Austria va ajuta. Într-un articol din 1913 publicat în ziarul „Adevărul”, N.D. Cocea (Nicolae Dumitru Cocea, n.r.), prieten cu Lenin și implicat în revoluția bolșevică, scria că „de două luni, ziarele fricoase și politicienii regelui Carol amețesc prietenia cu Austria, iar revoltele poporului au fost înăbușite cu Prietenia Austriei!”
Cu peste 330.000 de soldați, România și-a luat destinul în mâini și a intrat în cel de-al Doilea Război Balcanic, fără vreun ajutor din partea Austriei, împotriva Bulgariei pentru că Dobrogea era amenințată. În vara anului 1913 s-a semnat Tratatul de Pace de la București între Bulgaria, România, Serbia, Muntenegru și Grecia, și s-a terminat războiul balcanic, relatează Realitatea PLUS.
Articolul din 1913, scris de Cocea se încheie cu o concluzie valabilă și astăzi: „Nu știm cât ne-ar fi putut costa dușmănia Austriei, când vedem că prietenia ei ne costă atât de scump.”
România a continuat să rămână de partea Imperiului Austro-Ungar printr-un tratat secret de alianță și a rămas neutră în prima parte a Primului Război Mondial. În urma presiunilor din 1916, România intră în război de partea Antantei și se luptă cu monarhia austriacă pentru a-și recăpăta Ardealul, Banatul și Bucovina, iar trupele române au înaintat până la Budapesta unde soldații noștri au atârnat celebra opincă pe Parlamentul de la Budapesta, amintește Realitatea PLUS.
După Marea Unire din 1918, relațiile româno-maghiare nu s-au îmbunătățit, mai ales după venirea lui Bela Kun la putere, cel care a condus revoluția bolșevică în Ungaria, după ce în Rusia a fost instaurat regimul comunist prin Lenin, în 1917. La 4 august 1919 armata română a intrat în Budapesta sub comanda generalului Gheorghe Mărdărescu, cucerind capitala,Bela Kun a demisionat iar regimul comunist a fost înlăturat. Atunci, Palatul Parlamentului din Budapesta a fost pus sub paza unui pluton de vânători, iar românii nu dăduseră jos steagul Ungariei de pe Parlament după ocupare. Șeful gărzii de la intrarea principala era sergentul Iordan, din Craiova, și era nemulțumit de prezența steagului și ar fi dorit să răzbune ceea ce considera el drept nedreptățile maghiarilor față de români. Astfel îi vine ideea de a agăța una din opincile sale de steagul maghiar, pentru a arăta tuturor cine controlează Budapesta. A coborât steagul și, personal, s-a urcat și a agățat deasupra steagului în roșu-alb-verde opinca sa, ridicând apoi steagul. Așa a ajuns opinca românească pe Parlamentul de la Budapesta, relatează revista Historia.
Foto: rumaniamilitary.ro
Și atunci, ca și acum, Austria a susținut România doar pe hârtie în baza tratatelor, însă cu primele ocazii, Viena a întors spatele Bucureștiului, o spun și istoricii.
La sfârșitul Primului Război Mondial se destramă și Imperiul Austro-Ungar, iar acest lucru a făcut posibil formarea României Mari prin Unirea Banatului, Bucovinei și Transilvaniei cu România care au rămas intacte până în 1940 când a revenit Ungariei fasciste prin ultimatumul Germaniei naziste.
