O sinteză a opiniilor protestatarilor de astăzi din Piața Victoriei, mai jos.
Esența, să începem cu ea: După protest, unii reprezentanți ai transportatorilor au discutat cu ASF și au stabilit că plafonul va fi de 7500 de lei pe an pentru camioane. După ce a fost anunțată victorios această sumă, m-a sunat un tip pe care l-am cunoscut la protest și mi-a zis: cred că ăia de la asigurări sunt fericiți, că doar așa se fac negocierile, și eu mai fac din astea când negociez, le dai o sumă mare, iar acuma ne bucurăm că plătim cu 50% mai mult decât anul trecut; Eu anul trecut am plătit 4600 lei pe an pentru camioanele mele…
Transportatorii noștri mai sunt într-o dilemă: ei se confruntă cu protecționismele altor state din UE și văd cum statul român e prea slab ca să ia astfel de măsuri. Peste tot predomină intervenționisme și legi de protecție care în România sunt predate de experți ca fiind ”rele”. Și uite așa ajungi să-i auzi pe cei din transporturi cerând piață liberă simțind probabil că, de fapt, cel mai bine ataci puterea acum servindu-i fix poeziile ei. Păi, dacă voi ne frecați la cap că trebuie să plătim jde mii de euro pentru că așa e piața liberă de la noi, atunci noi ne ducem și facem fix cu aceleași multinaționale polițe în Spania sau în Bulgaria, și o scoatem mai ieftin.
Să nu uităm de asemenea că abuzurile în serie tolerate de-a lungul vremii, ba în ce privește tarifele RCA, ba pasivitatea ASF, ba umflarea prețurilor la service, ba licențe de transport pentru clienți politici ba câte sute de chestii, toate astea sunt plătite până la urmă de cineva, de clienți, dar și de angajați. Șoferii n-au viață ușoară. Nu e prima oară când aud în ce hal de hămăleală poți ajunge ca angajat. Mi-au povestit și oameni în piață azi. Există avantajul că mai poți pleca la firme competitoare de afară, cât te ține tinerețea și forța de a bea cafele cu energizante, desigur. De la angajați, ce surpriză, absorbim mai toate cheltuielile în plus pentru ca businessul ăsta să rămână totuși profitabil și în creștere și în perioada postcriză.
Cine a fost azi în piață? Nu au fost toți cei mari din transporturi. Au fost asociații patronale, câțiva purtători de cuvânt guralivi, multă lume hotărâtă din țară, mai ales Suceava. Taxi Pelicanul, aproape doar ei de la taximetrie – se știu și frecușurile dintre București și Ilfov, și da, am vorbit cu un tip foarte ok de la ei, taximetrist, care a lucrat în ambele variante, și oraș, și zona metropolitană, și lupta e între taxe și privilegii de diverse feluri, din nou o piață complicată pe care angajații o cunosc foarte bine și nu se grăbesc s-o judece.
Sunt câteva predicate stabilite mai ales de purttorii lor de cuvânt. Printre ele: ”Ne ucid multinaționalele”. Sigur, ne ucide pasivitatea politică și de reglementare în fața lor, în primul rând. Dar aș zice că mai curând s-au rotit la comis abuzuri ”localii” cu multinaționalii. Iar multinaționalii când se pornesc valsează în carteluri mult mai mari decât poate face un Adamescu.
Politicienii sunt de vină: sigur, ASF e plin de rudele lor. S-o dai numai pe Negrițoiu e ipocrizie. Avea dreptate acel vicepreședinte ASF care dădea vina pe fix pe alt vicepreședinte, ăla de la asigurări. Acest ASF a funcționat blând cu marii asiguratori, le-a cedat piața fără să pună condiții. ASF a și comandat un studiu ca să analizeze piața, dar nu a fost dat publicității pentru că inducea în eorare (datele fiind se pare destul de clare, adică nu explicau procesul scumpirilor galopante mai deloc).
Ce tipuri de transportatori avem? Ăla cu un camion, ăla cu două, ăla cu nouă, ăla cu 300. Ei bine, ăia cu 300 de camioane din București, de exemplu, au trimis un camion, maximum două, la protest. Ăia cu 15 au venit cu toate. De ce? Simplu. Firmele de asigurări mari își iau aliate comapniile mari de transport. Că nu-s proști. La un camion dintr-o flotă mare iei discount până la 4000 lei pe an. Fraierii cu mai puține pot plăti și zeci de mii.
De aceea trebuie privită situația mai corect împărțită în medii și mici, pe de o parte, mari companii, de cealaltă (la această categorie intră și români și flote mari de afară care angajează mulți șoferi români). Deci da, vă sună cunoscut scenariul, ăia mici și medii sunt călcați apăsat fie pentru recuperarea pierderilor mari, fie pentru eliminare de pe piață / înghițirea lor. Lupta capitalistă se ascute și nu lasă în spate răniți. Ăștia mici și medii care mai mișcă au fost la protest azi în Piața Victoriei. Dar senzația e că arată ca lupta de acum un deceniu dintre mari retaileri și mici comercianți, fără mare istoric…
Am întâlnit un tip foarte simpatic/coerent în prezentarea intereselor sale. Îmi explică ce tare l-a lovit războiul din Ucraina unde făcea transoprturi pentru companii vestice cu extensii acolo. Războiul civil l-a pus instant pe butuci, a trebuit să refacă businessul rapid, să treacă de la o flotă de 15 camioane, la 1-2 în spațiul UE. Ăsta e cam omul pe care și-l doresc doar teoretic ăia de proslăvesc piața liberă: antreprenor vioi care se zbate să o scoată la capăt. Dar tocmai pentru că el știe piața, nu va putea fi păcălit de sloganuri. Își traduce tot în termeni de luptă și învinși și chiar și-a explicat simplu lanțul vicios la un moment dat: păi noi avem petrol și eu dau mai puțin pe motorină în Austria, plătesc asigurări mai mici la filiale din alte părți din UE, și ăștia îmi spun că ei supraveghează piața.
Varianta completă a textului semnat de Costi Rogozanu, pe Voxpublica.