Valeriu, de cinci ani, Oleg, de trei ani, şi Ştefan, de numai un an şi câteva luni, au fost omorâţi la 16 iulie de propriul lor tată.
Bărbatul, care a încercat să se sinucidă, nu-şi neagă vina. Acum acesta este supus expertizei psihiatrice, iar procurorii spun că pedeapsa cea mai probabilă poate fi detenţia pe viaţă.
Tatiana spune că a plecat la Chişinău după ce, timp de şase ani, soţul, gelos şi căzut în patima alcoolului, o bătea şi o umilea. Despre plecarea sa, Tatiana i-a vorbit de mai multe ori, dar la mijloc de iunie, a împrumutat de la o rudă 1000 de lei şi a plecat la Chişinău pentru a munci şi a putea lua copiii. Bărbatul, afirmă Tatiana, ar fi rugat-o să se întoarcă, cu promisiunea că nu se va mai atinge de ea, dar de fiecare dată când era beat şi o suna, o ameninţa cu moartea.
Sâmbătă, 16 iulie, femeia îşi aştepta la Chişinău soţul cu feciorii. Puţin peste miezul nopţii, tocmai când aceasta a venit de la muncă, o sală de ceremonii unde făcea curat şi spăla vesela, bărbatul a sunat-o: „El m-a sunat şi eu l-am cunoscut după voce că era beat. I-am spus că dacă vrea să trăim împreună, atunci să ne mutăm la Chişinău, că eu nu mai pot să mă mai bată, nu mai am puteri. El a început să mă insulte. După discuţie nu mă lua somnul, mă durea inima”. La câteva ore, o vecină i-a transmis vestea îngrozitoare. La patru dimineaţa a plecat cu primul microbuz în sat, nu înainte ca medicii să-i administreze calmante.
„Am cumpărat un sicriu mare, pentru toţi trei, să stea împreună. Nici nu a încăput pe uşa casei. L-am aşezat pe prispă, şi pentru că erau tăiaţi la gât şi curgea sânge, i-am înmormântat în aceeaşi zi, spre seară. Pe urmă toate rudele lui mă învinuiau că i-am înmormântat mai repede, ca să scap de ei”, spune Tatiana.
