„Publicarea transcriptului discuției telefonice dintre președintele SUA și cel al Ucrainei reprezintă un nou standard de comunicare politică, pe care lumea contemporană pare a-l accepta cu ușurință cu care acceptă execuțiile virtuale, dar la fel de periculoase de pe social media.
Am scris acum câteva luni despre un moment bizar (din lungul șir de bizarerii politice pe care democratul Biden le-a făcut în cariera sa politică), prin care fostul vicepreședinte al SUA dezvăluia șantajul la care a supus Ucraina, pentru a-l concedia pe procurorul general care îi ancheta fiul, Hunter Biden. Joe Biden declara senin, la o întâlnire, cum, aflat în vizită oficială la Kiev, l-a amenințat pe președintele ucrainean Poroșenko că îi va tăia o linie de credit de un miliard de dolari dacă nu scapă de procurorul general care avusese curajul să ceară audierea fiului său pentru presupuse acte de corupție executate printr-o firmă cu interese petroliere din Ucraina și arondată oligarhilor ruși. Biden senior se lăuda că i-a dat șase ore lui Poroșenko ca să-l dea afară pe procuror. Acest lucru s-a întâmplat. Șantajul lui Biden a reușit. Mai mult, ancheta despre presupusele fapte de corupție ale companiei unde Hunter Biden era acționar a încetat ca prin farmec.
Ca un fapt divers, să mai notăm folosirea, ca și în cazul României, a ambasadei americane ca promotor al unei furibunde campanii anticorupție conduse de către o ambasadoare numită de Obama la Kiev. Pe fundalul pregătit de activiștii nou privatizatei ambasade americane pe persoană fizică de către Biden și administrația Obama, procurorul general ucrainean se bucurase, exact ca și cei acuzați din Bucureștii luptei anticorupție, de injuriile și adjectivele ong-iștilor și activiștilor civili stipendiați de către aceasta. Procesul de decredibilizare fusese dus pe mai multe nivele, fiind o clasică mișcare neo-marxistă de distrugere a imaginii unui om care deranja interesele personale ale unui leader american al sectei democrate, începând cu minciunile despre existența unei corupții, niciodată dovedite, la adresa procurorului și culminând cu șantajul lui Biden. Dacă acest mecanism nu se numește corupție iar cei care l-au organizat nu se cheamă grup infracțional organizat, atunci trebuie să aruncăm codul penal și jurisprudența din orice țară la gunoi, pentru a adopta noul lexicon orwellian al neo-marxismului contemporan.
După ani în care zvonurile, substanțiale sau nu, despre corupția endemică a lui Biden (informații disparate au existat și în România) au traversat spațiul online, iată că drama orientală servită ieri la Washington a readus în discuția publică, șușotelile din cotloane. Un informator plin de civism anticorupție a făcut un denunț la adresa lui Trump, cu privire la o discuție telefonică dintre acesta și noul președinte ucrainean Volodymyr Zelensky. Conform legii americane votate de către democrații lui Obama, un funcționar public are voie să își pârască șeful, chiar dacă acela este însuși președintele, dacă el consideră că o infracțiune a avut loc. Acest fenomen a permis apariția, de-a lungul ultimilor ani, a unei imens de dăunătoare scurgeri de informații, care au fost politizate și folosite ca arme de distrugere a opozanților politici.
Drama ucraineană, deci, pare a nu se mai termina. Un angajat al Situation Room, celebra încăpere în care se presupune că secretele americane rămân secrete pe vecie, a decis, conform propriilor sale percepte ideologice, că Trump a încălcat legea, denunțând informații din conversația lui cu Zelensky. Cum se vede din documentul publicat de Casa Albă, documentul poartă inițial clasificarea „Secret”, urmată de două alte clasificări (fără access neautorizat și făr- access al non-americanilor), ceea ce dovedește că transcriptul a fost realizat de un ofițer atașat de la „State Department”.
Scurt pe doi, pentru a fi clar, cel sau cea care a ascultat, conform fișei postului, discuția pentru a o reda în forma de transcript, a trădat. Și nu a trădat pe oricine, ci pe însuși președintele SUA. Înseamnă că nici măcar comunicațiile speciale ale președintelui SUA (coordonate de o unitate specializată independentă și perfect etanșă) nu mai sunt sigure. Un membru al acelei echipe a decis că ceea ce spune comandantul său suprem nu este în linie cu părerile sale și le-a dezvăluit. Ca atare, Trump s-a văzut nevoit să declasifice întreaga discuție, fapt distrugător pentru calitatea intrinsecă și utilitatea unor astfel de dialoguri. Pentru că declasificarea acestei discuții a relevat un fapt pe care numai câțiva aveau dreptul să-l acceseze: nici Germania, și nici Franța nu fac nimic pentru a rezolva situația Ucrainei. Cine citește atent documentul va vedea că Trump îi spune, fără menajamente, lui Zelensky că nu este mulțumit de eforturile pe care le depun cele două puteri europene pentru a încheia criza din Ucraina. Mai mult, în timpul dialogului, Zelensky confirmă același sentiment, subliniind că a discutat cu Merkel și cu Macron, corifeii așa-zisei lupte cu Rusia, enunțând și principala disensiune, anume faptul că sancțiunile impuse după anexarea Crimeii nu au nici un efect, cele două puteri europene fiind prea puțin predispuse la aplicarea lor. Acest sabotaj european permite Rusiei să continue ocupația teritoriilor ucrainiene, susține Zelensky, în acord cu opiniile lui Donald Trump. Această identitate de vederi dintre cei doi președinți (alături de clara simpatie a lui Zelensky față de metodele electorale ale lui Trump, pe care el însuși recunoaște că le-a folosit în propria sa campanie) propune o abordare comună, care contravine politicii europene agreate de către vechii activiști obamieni și principalul lor agent, Biden. Numit ca principal negociator în problema Ucraina, Joe Biden nu a făcut niciun secret din politica sa docilă față de interesele germane și dorințele rusești, pe care practic le-a lăsat intacte. Mai mult, discuția celor doi glisează ușor spre deconstrucția rețelei privatizate din cadrul amabasadei americane din Kiev, pe care amândoi președinții o consideră ostilă adevărului și neconformă cu interesele reale și situația din teren. La atenta citire a transcriptului, analistul experimentat poate detecta structura unei rețele care a sabotat activ și permanent politicile atât ucrainiene, cât și cele americane în cadrul conflictului ucrainean. Zelensky vorbește de către concedierea amabasadorului lui Poroșenko de la Washington, iar Trump vorbește despre plecarea ambasadoarei lui Obama de la Kiev. Observăm aici o simetrie totală cu ceea ce se întâmplă în România, unde ambasada SUA la București este și ea privatizată de către interese personale ale sectelor neo-marxiste care sunt în coordonare perfectă cu aceeași privatizată ambasadă românească din Washington. Simetria dintre structurile diplomatice virusate ucrainene și cele românești este absolută și propune o analiză, deci, mult mai profundă a jocului declanșat de către denunțul infam al celui care l-a trădat, din Situation Room, pe Trump. Căci efectul direct este dublu, dacă nu triplu. Nu numai un președinte al SUA a fost trădat, și o țară întreagă, Ucraina a fost vândută la piața sectanților globaliști, dar oferă Rusiei un imens avantaj prin înțelegerea exactă a nivelului de încredere dintre cei doi leaderi, factor crucial și critic pentru orice stat care dorește să aibă strategii corecte de răspuns. Ura informatorului și lipsa de axiologie a lui Pelosi au oferit adversarilor lui Trump un avantaj enorm, greu de cumpărat chiar și în epoca tradărilor gratuite din Wikileaks.
Abia la 30 de minute de la debutul conversației, Trump face un prim gest, care va declanșa de fapt întreg mecanismul furiei democrate. Trump îi cere lui Zelensky, dacă poate să îi facă o favoare și să afle despre CrowdStrike, compania angajată să afle adevărul despre furtul de emailuri din serverele Partidului Democrat (care a stat la baza dezvaluirilor Wikileaks despre cum Hillary Clinton practic a deturnat voturile contracandidatului său Bernie Sanders), precum și o vagă referință la celebrul procuror Mueller. Aceste întrebări puse noului leader ucrainean vor declanșa reacția de panică a lui Pelosi și a tuturor celorlalți activiști din structurile de putere subterană de la Washington. Și va produce trădarea din Situation Room. Un element din spusele lui Trump a atins un adevăr ascuns, un mare secret, pe care democrații și promotorii escrocheriei Russiagate nu doresc să fie descoperit.
Abia pe plan terțiar, inferior principalelor planuri ale discuției, intervine și subiectul acțiunilor lui Joe Biden în Ucraina, dar doar ca element de recuzită scenică. Reiese foarte clar din transcript că ambii președinți știu exact cum stau lucrurile despre activiștii „deep state” din țările fiecăruia. Pentru că numai așa se explică de ce Zelensky cere ca viitorul său ambasador să fie acceptat în cercul lui Trump, pentru ca acesta să fie informat direct și fără virusările sectante ale statului subteran (paralel l-ar numi unii). Lipsa de încredere în propriile structuri ale celor doi președinți este uimitoare, în subtext ei doi recunoscând că nu pot fi siguri în mecanismele oficiale (observăm aceeași simetrie în cazul României, unde nimeni nu are încredere în ceea ce reprezentanții oficiali fac sau spun). În același timp, Zelensky face un pas suplimentar, așezându-se în fața puștii. Propune discuții personale și directe, propune o cunoaștere personală între cei doi, tocmai pentru a scurcircuita orice încercare de a falsifica infomația reală. O clară ieșire din țarcul european pe care Franța și Germania l-a impus elitei politice ucrainiene (identic ca în cazul Moldovei sau României, rare până la inexistente fiind ieșirile din decorul rigid și aseptizat european ale leaderilor celor două țări). Ca atare Trump, acceptând oferta lui Zelensky, îi cere să facă tot posibilul să vorbească cu cei doi oameni de încredere ai lui, procurorul general Barr și Rudy Giuliani. În realitate, Trump, pentru a verifica gradul de încredere pe care îl poate acorda lui Zelensky, îi propune să îi lase pe cei doi să cerceteze din interior ițele afacerilor care au stat la baza dosarului fals despre Rusia (care l-a blocat în prima parte a mandatului său) și violentele ieșiri din regulile democratice și civilizate ale lui Biden și acoliților săi. Doar la nivel net inferior se află dorința trumpiană de a găsi murdărie împotriva unui oponent care oricum nu îl jenează foarte mult. Ceea ce denotă că el știe deja mult mai multe decât spune și dorește să verifice dacă gestul ucraineanului este unul sincer sau doar de fațadă. Numai că omul plănuiește, iar Dumnezeu râde, spune un vechi proverb ebraic.
Astfel apare turnătorul deontolog și transcriptul discuției trebuie să fie făcut public. Trump este trădat de cineva din interiorul mecanismului său de securitate, iar Ucraina se află aruncată într-una dintre cele mai mari crize de încredere internațională pe care o națiune putea să o cunoască. Dacă la Washington, Pelosi și gruparea socialist-internaționalistă au anunțat că vor cere anchetarea și apoi destituirea lui Trump, la Kiev, Zelensky va trebui să își rezolve problema severă creată în relațiile cu cei doi mari europeni, Merkel și Macron. Ca urmare a turnătoriei și obligației de a declasifica discuția telefonică, europenii au aflat că un nou pol politic, atașat însă Poloniei (unde SUA tot trimit noi contingente de soldați) este pe cale de a fi constituit între cei doi noi prieteni. Sigur nu le-a plăcut, mai ales fiind direct acuzați de colaboraționism cu Rusia pe spatele Ucrainei.
Ca atare, democrații lui Pelosi au realizat o incredibilă greșeală, oferind Europei și lui Putin, prin anchetarea lui Trump, tocmai motivul de a refuza și mai puternic Ucrainei o soluție reală pentru problemel sale. Un astfel de cadou geopolitic nici președintele Putin nu putea spera de la aripa socialist-radicală din Partidul Democrat american. Nicăieri în lume, socialiștii nu s-au depărtat de Moscova, dar prin procesul de impeachement pe care Pelosi l-a declanșat, acest adevăr este și mai evident. Măcar pe timpul lui Obama, Biden se obosea să vorbească despre anticorupția ca element de securitate națională, acoperindu-și astfel politicile sale de colaborare cu Rusia agresoare, acum democrații îl anchetează tocmai pe președintele american care luptă pentru eliminarea pericolul rusesc din Ucraina.
Mai mult, prin Pelosi, statul paralel american și sectele neo-marxiste globaliste au reușit să facă veridice acuzațiile aduse împotriva lui Biden și fiul. Dar cel mai ascuns efect al acestei mișcări este că Pelosi a reușit eliminarea definitivă a lui Joe Biden din poziția sa de candidat serios la nominalizarea democrată pentru alegerile prezidențiale americane din anul viitor. Căci de acum înainte, atât democrații, căt și Trump vor scoate elemente neștiute ale afacerii Biden din Ucraina, aneantizând orice strategie de succes electoral a acestuia. Prin încercarea de destituire a lui Donald Trump, Pelosi, practic, a deschis calea exclusiv candidaților socialiști radicali, în dauna centriștilor. În substanța sa, mișcarea politică, ce se dorește antiTrump și împotriva modului său de a face politică, a mutat partidul democrat din segmentul de centru-stânga în deriva sanguinară, nativistă, tribală de extremă stângă, globalistă, eco-khmerică și anticapitalistă a societății americane. Nu numai că anchetează un președinte care ceruse Ucrainei să îi furnizeze elemente cu privire la diferite acțiuni antiamericane care au avut loc pe teritoriul Ucrainei (pare ca un făcut că multe din atacurile împotriva stabilității statale a SUA au legături ucrainiene sistematizate pe teritoriul acestei țări), dar blochează, încă odată, acțiunile administrației Trump pentru foarte multe luni bune de acum înainte. De la Londra la Ierusalim, din Beijing la Moscova sau Pretoria, parcurgînd New Dehli sau Islamabad, fără să ne referim la Coreea de Nord, această mișcare de destituire a lui Trump devine pericol evident pentru toți care doresc stabilizarea de substanță a unei societăti umane aflate în mijlocul unor derive succesive și sinucigașe. Ea deschide larg fereastra unei anarhii autist-ideologice și a instalării violente (de tip Greta Thunberg) a emoției mancurtizate și urii, înlocuind exercițiile zilnice de yoga. Oxigen nesperat pentru statul subteran sau pură otravă politică (împotriva căreia tocmai ce Trump glăsuise de la tribuna ONU), doar alegerile din deceniul următor vor decide. Cert este că Ucraina va fi prima țară care pierde masiv din acest episod de fundamentală destructurare a democrației solide americane, oferind Rusiei eliminarea subiectului Crimeea de pe agenda internațională și eternizarea prezenței sale în regiunile rusofone ucrainiene, cum ar fi Donbass.
Ceea ce pare a scăpa tuturor este următorul fapt banal: în timp ce Biden are voie să ceară destituirea unui procuror general al unei țări suverane, prin șantaj și amenințare, în același timp, Trump nu are voie să ceară unui președinte al aceleiași țări suverane să ancheteze acest lucru? De ce ar avea Biden voie si Trump nu? Bine ați venit în lumea lui Orwell unde războiul este pace, libertatea este sclavie iar ignoranța este putere. Peste orice însă, ca un nor cenușiu, ascunzând soarele, corupția este o constantă permanentă. Bine ați venit în post democrație.”