Moşmonul este cultivat în sud-estul Europei de peste 3.000 de ani, iar continuitatea acestuia a fost ajutată de faptul că este rezistent la secetă şi ger, iar fructele sale pot fi lăsate în pom chiar şi în lunile de iarnă. Cu toate acestea, cultivarea sa la noi în ţară este destul de rară, din cauza faptului că arbustul are nevoie de un soi destul de fertil. >
Fructele moşmonului sunt bogate în potasiu, săruri minerale zahăr, proteine, fenoli şi flavonoide, precum şi vitaminele B1 şi C, şi au o cantitate scăzută de substanţe azotate sau grăsimi, conform săptămânalului de medicină naturistă „Taifasuri”.
Această combinaţie face din fructul moşmonului un foarte bun diuretic, eficient în tratarea diferitelor afecţiuni ale stomacului.
Consumul regulat moşmoanelor decojite ajută la tratarea pietrelor de la rinichi prin dizolvarea treptată a acestora, şi sunt un remediu eficient şi pentru diaree, dizenterie sau enterite.
Ceaiul de moşmoane este şi mai puternic, deoarece este bogat în vitaminele B1 şi C, calciu, fier şi betacaroten – ajutând la menţinerea unei vederi sănătoase. Frunzele şi rădăcina arbustului pot fi folosite chiar la tratarea malarie sau a leishmaniozei cutanate.
Sursa: Adevărul
