BPA este o substanţă folosită de producătorii de recipiente pentru a face plasticul mai tare, reutilizabil şi mai rezistent. Cu alte cuvinte, cu cât ambalajul de plastic este mai tare, cu atât nivelul de Bisfenol A conţinut este mai ridicat. Deocamdată, studii extrem de precise, pe durată lungă şi pe un număr de subiecţi mare nu au fost făcute. Dar, cercetările de până acum arată că un nivel ridicat de BPA în organism duce la diabet, afecţiuni ale inimii şi ficatului. Un adult elimină în numai câteva ore Bisfenolul A din organism, dacă nu a ingerat cantităţi uriaşe din această substanţă.
Un studiu amplu publicat săptămâna trecută a arătat că în 90% dintre sticle se află particule mai mici sau mai mari de plastic. Concluzia i-a îngrijorat inclusiv pe experţii de la Organizaţia Mondială a Sănătăţii, care vor studia impactul plasticului din apă asupra corpului omenesc. Cert este că particulele ar fi aproape imposibil de eliminat în mod natural, pentru că plasticul nu este degradabil. Un alt semn de întrebare este de unde provine plasticul din apă. Una dintre variante este că ar ajunge în sticlă de pe capac, în momentul desigilării.
În cazul apei îmbuteliate, trebuie să fim atenţi, mai spun specialiştii, şi la compoziţia chimică. Mai ales la cantitatea de reziduu sec. O apă bună trebuie să conţină sub 500mg/l de reziduu sec, care reprezintă, în fapt, totalitatea sărurilor existente în acea apă. Studiile arată că atunci când cantitatea acestor săruri este foarte mare există riscul ca acestea să se depună în organism şi să ducă la apariţia pietrelor la rinichi sau a problemelor de funcţionare a bilei.
Cu toate că informaţii care ne-ar putea alarma apar periodic, medicii ne readuc mereu aminte: suntem în mare parte apă şi hidratarea e cea care de multe ori ne scapă de boală.