Evaziunea fiscală este o frână serioasă în dezvoltarea economică a României. Iar asta face ca tot efortul de a reduce poverile fiscale şi încercările de stimulare să rămână doar pe hârtie. Dimensiunea evaziunii este atât de mare încât a ajuns să fie estimată la jumătate din bugetul de stat.
Concret, cu fiecare secundă care trece economia pierde de pe urma evazioniştilor 503 euro, adică mult peste câştigul mediu lunar al unui român. Anual se risipesc în buzunarele băieţilor deştepţi 16 miliarde de euro. Şi asta este doar 70% din evaziune, recunoscută şi calculată de specialişti. Dacă mai punem la socoteală şi restul de bani negri pierduţi din cauza criminalităţii economice organizate, nota de "neplată" ajunge la 23 de miliarde de euro pe an.
"Astăzi, după eforturile de combatere a evaziunii, România încă colectează sub 60 la sută din ce ar trebui colectat toate soluţiile care au fost implementate pentru combaterea evaziunii în ultimele luni, ani. Cum se face la noi combaterea evaziunii? Începem cu bonurile fiscale, începem să închidem restaurante, începem sa creem valori după care dăm inapoi, modificăm modificările, creem neîncredere", spune Gabriel Biriş, economist.
Concluzia este că avem bani, trebuie doar să-i colectăm. Odată strânşi la buget, s-ar putea reforma sectoarele importante, de care România are atâta nevoie.
Zilnic am putea construi 5 kilometri de autostradă. Lunar, infrastructura s-ar îmbogăţi cu 150 de km noi. O dată la 2 zile, România ar putea avea un spital universitar, unde s-ar trata sute de mii de pacienţi. Iar dacă banii pierduţi s-ar întoarce în economie, în mai puţin de două zile ar fi bani destui pentru a plăti tratamentele bolnavilor de cancer.
Pe partea de educaţie, lucrurile ar evolua semnificativ. În 100 de zile am strânge banii necesari pentru a şcolariza cei 250.000 de analfabeţi ai României. Mai mult, s-ar putea construi zilnic 5 şcoli moderne.
