Pe Terra, aurorele apar datorită vântului solar care trece pe lângă planetă, dar aurorele gigantice jupiteriene sunt provocate în principal de factorii sistemului intern, scrie descoperă.ro.
Acest aspect a putut fi explicat şi în practică, prin combinarea datelor culese de trei nave spaţiale de către cercetătorii de la RIKEN Nishina Center for Accelerator-Based Science, care au arătat că fenomenul care duce la formarea aurorelor este complex - cel mai activ vulcanic corp ceresc din sistemul nostru solar, satelitul Io, este responsabil pentru intensificarea aurorelor de pe Jupiter prin interacţiunile cu undele de şoc cauzate de vântul solar.
Cele trei surse de date au fost satelitul japonez Hisaki, un observator care orbitează Pământul din 2013 şi care detectează razele ultraviolete; Juno, sonda spaţială care a intrat în orbita lui Jupiter în 2016 şi telescopul spaţial Hubble, care a efectuat fotografii de rezoluţie mare.
Astfel, cercetătorii au putut determina cu exactitate procesul prin care gazul sulfuros care ieşea din vulcani este acumulat departe de Jupiter, şi care apoi se deplasa către Jupiter. Aceste descoperiri au putut fi detectate în timpul unei „străluciri de tranzit” a aurorei jupiteriene - fenomenul deplsându-se din regiunea polară la ecuator. Datele au arătat că energia provenită de la emisiile de gaz ale lui Io era transferată către Jupiter cu o viteză de 400-800 de kilometri pe secundă, în regiunile ecuatoriale ale spaţiului din jurul lui Jupiter, iar „motorul” acestui transfer a constat chiar în acţiunea vântului solar.
Aşadar, Tomoki Kimura, autorul principal al acestui studiu şi cercetător la RIKEN, a precizat că „ceea ce este unic la observaţiile noastre este că am putut să sincronizăm observaţiile cu sosirea navei spaţiale Juno în orbita lui Jupiter. Am aflat că Juno a detectat o undă de şoc care provenea de la vântul solar, iar acest lucru ne-a făcut să ajungem la concluzia că vântul solar a avut un rol, alături de Io, în procesul de a împinge energia (cauzată de emisii) către Jupiter”.
