Cuvântul „perlă” a devenit metaforă pentru ceva rar, fin, valoros! Perla a fost cea mai căutată piatră preţioasă din lume vreme secole. Regi, împăraţi şi faraoni s-au luptat pentru mărgăritar, aşa cum mai este perla numită la noi. Ştiaţi însă, că perlele se nasc din suferinţă? Un simplu fir de nisip ajuns în interiorul unei scoici îi poate provoaca o rană profundă. Ca măsură de apărare, molusca va secreta anumite substanţe ca să izoleze intrusul de membrana sa şi să poată trăi. Ea reacţionează la fel şi când simte un parazit sau, când, accidental, un fragment din propriul ţesut se rupe. În acel moment, scoica percepe totul drept pericol şi declanşează procedeul de autoapărare. Numai moluştele bivalve, de obicei stridiile, pot lupta astfel când sunt atacate! Stresată de intrus, de pietricica intrată în corpul ei, de exemplu, molusca a învăţat, în milioane de ani, să acopere corpul respectiv cu straturi-straturi dintr-o materie calcaroasă şi să îl blocheze. Intrusul nu poate fi eliminat, dar devine mai uşor de suportat.
Scoica depune un mare efort să creeze straturile de sidef cu rol de zid protector până când ele formează ceea ce noi numim perle: obiecte perfect rotunde, din sidef. Acestea sunt, în fapt, o combinaţie de carbonat de calciu, o substanţă proteică numită „conchin“ şi cristale, care oferă luciu. Sunt singurele pietre preţioase născute în interiorul unei creaturi vii. Sunt perfecte, dar se nasc din durerea scoicii de a se apăra. De aceea, multe voci spun că ele emană energie negativă şi că ar fi mai bine să le evităm! O perlă are nevoie de 3 până la 5 ani pentru a se naşte.
O lungă perioadă de luptă a scoicii...Este perfecţiune: fără pete, fără găuri, dar o perfecţiune născută din dorinţa scoicii de a supravieţui. Perlele au tonuri de roz si auriu şi variază între 3 şi 6 milimetri. Doar că suferinţa este imposibil de măsurat motiv pentru care perlele mai sunt denumite şi lacrimile scoicilor.