Încă din 1990, CIA, a făcut câteva previziuni asupra viitorului Europei de Est, care ulterior s-au adeverit. Separaţia României şi Bulgariei de restul statelor europene era văzută drept un scenariu posibil imediat după căderea comunismului.
Documentul realizat în aprilie 1990, şi publicat de adevarul.ro. a fost realizat de înalţi experţi din cadrul CIA, dar şi din departamentele de informaţii ale armatei americane. Actul consemna că în Europa centrală şi de est erau ţări, precum România, Bulgaria, Albania şi probabil, Iugoslavia mult mai deschise către criteriile occidentale, lucru care nu le garanta neapărat aşezarea la aceeaşi masă cu occidentalii.
Analiza CIA se confirmă şi acum. Premierul olandez, Mark Rutte, a anunţat, vineri, la Bruxelles, că a adresat invitaţia, acceptată de şefii de state şi guverne din Grupul Vişegrad, extinsă şi către reprezentanţii la nivel înalt din cele trei ţări baltice, să vină la un mini-summit pentru a discuta problemele legate de proiectele privind remodelarea proiectului european.
Noi şi bulgarii, dar şi croaţii venind din aceeaşi lume fost comunistă, nu am fost invitaţi. S-a tras o linie. "Se transmite un mesaj. Iar asta mi-a adus aminte de un document absolut senzaţional care, la începutul anului 1990, dădea poate cea mai precisă şi amănunţită predicţie asupra a ceea ce urma să fie Europa şi relaţiile între grupul ţărilor occidentale şi noii veniţi", scrie Cristian Unteanu pe Adevarul.ro.
"Citiţi-le, vă rog, din perspectiva jocurilor care se fac acum. Şi veţi vedea că niciunul dintre jocurile de acum nu se naşte spontan ci este continuarea, rezultatul sau produsul combinat al unor dezvoltări anterioare, cele mai multe bazate pe asemenea „analize de oportunitate strategică", spune jurnalistul.
Fiecare dintre mari jucători strategici are o îndelungă, foarte precisă şi bine documentată memorie instituţională, cea care-i permite să acţioneze pe termen lung scurt, mediu şi lung pe baza unor scenarii alternative. Iată un asemenea scenariu.
În funcţie de parametrii prezentaţi, putem înţelege cu mult mai bine întreaga istorie a spaţiului în care ne aflăm, în general, precum şi a României în particular, din aprile 1990 până acum.
Să vedem cum s-au adeverit sau nu previziunile lor şi să estimăm cât de corecte (dar şi de informate, corect şi la timp) au fost poziţionările liderilor noştri politici din aceşti 27 de ani de democraţie românească regăsită.
Documentul face parte din categoria National Intelligence Estimate (NIE 12-90) şi este din aprilie 1990. La el au contribuit experţi de înalt nivel din mai multe departamente din cadrul CIA dar şi din departamentele de informaţii ale armatei, terestre, marinei şi al forţelor aeriene.
„Revoluţiile din Europa de Est vor oferi bazele pentru dezvoltarea democraţiei şi economiilor de piaţă. Dar nu va fi un proces linear, iar un număr de ţări vor continua să se confrunte cu instabilitate politică, tulburări etnice şi probleme economice" - se spune în document. Ocazie cu care se transmite şi avertismentul că „rămâne deschisă posibilitatea unor reveniri ale totalitarismului, mai ales în zona Balcanilor, acolo unde dispariţia hegemoniei comuniste riscă să reînvie vechile animozităţi etnice, confruntările civile şi tensiunile interstatale".
Foarte interesant şi semnificativ, validat de toate evoluţiile ulterioare este că, chiar la acel moment de început, experţii americani în domeniul informaţiilor transmiteau foarte clar că „evoluţiile evenimentelor din regiune fac ca desemnarea de „Europă de Est" devine din ce în ce mai imprecisă". Aceasta deoarece, spuneau ei, va exista o deosebire fundamentală între evoluţia ţărilor din grupul central şi est european (Polonia, Cehoslovacia, Ungaria şi Germania de Est) considerate a merge mai departe în procesul lor de asociere cu Occidentul şi cel al ţărilor balcanice (Bulgaria, România şi Albania, care se vor aşexa pe acest drum într-un ritm separat.
Se atrage atenţia unei dezvoltări care s-a dovedit a fi nu numai reale, dar şi care a marcat profund modul în care s-au structurat diferitele societăţi din zona estului european, căci se estima că, chiar în condiţiile unei reforme economice reuşite, va exista o presiune inerentă socială „care va pune la încercare răbdarea populaţiei care s-a săturat de viaţa grea şi care este în mod tradiţional cinică în raport cu promisiunile politice".
În acest sens, spun autorii documentului, „cea mai importantă primejdie pe termen scurt cu care se confruntă democratizarea în Europa de Est este ca întregul proces să-şi piardă din suflu pe măsură de dispare euforia populară şi nu au avut loc decât puţine îmbunătăţiri economice".
„Cel mai rău dintre scenarii - cel mai probabil în România şi Iugoslavia - nu va presupune o întoarcere a regimurilor comuniste, ci apariţia autoritarismului, o din ce în ce mai mare reprimare a minorităţilor etnice, tulburări civile şi chiar apariţia cadrului pentru fricţiuni interstatale mai mari".
În ce priveşte relaţia zonei cu URSS, se estima corect faptul că „proximitatea geografică, problemele de securitate, materiile prime şi piaţa" pe care aceasta din urmă o reprezintă vor continua să reprezinte „un factor major".
Dar analiştii americani se dovedesc exagerat de optimişti atunci când spun că „un Kremlin chiar agresiv nu va schimba substanţial (sau nu o va putea face) cursul evenimentelor în Europa de est, iar Moscova va urmări să înlocuiască dominaţia pierdută în estul continentului cu avantajul unor acorduri mai largi cu Europa ca întreg".
