În prezent vulcanii de pe lună sunt inactivi de mult, suprafața Selenei este acoperită de scurgeri piroclastice vechi de miliarde de ani, iar atmosfera selenară este atât de subțire încât nici nu mai poate fi numită atmosferă, fiind considerată în schimb o "exosferă" — moleculele de gaz rămase prizoniere atracției gravitaționale selenare fiind atât de disparate încât nici nu se mai comportă ca un gaz, scrie Agerpres.
Noul studiu, realizat de cercetători de la Centrul pentru Zboruri Spațiale Marshall, aparținând NASA, din Huntsville, Alabama și de la Institutul Lunar și Planetar (LPI) din Houston, sugerează că vechii vulcani de pe lună au produs o atmosferă care a rezistat timp de aproximativ 70 de milioane de ani, după care s-a disipat aproape complet în spațiu.
Mostre de sticle vulcanice adunate de astronauții din misiunile Apollo în anii '70 au dezvăluit că magma din subsolul selenar "conținea componente gazoase, așa cum este monoxidul de carbon, dar și ingredientele necesare apei, sulf și alte substanțe volatile", conform unui comunicat al LPI.
În noul studiu cercetătorii au calculat cât de mult gaz s-a degajat din scurgerile piroclastice provenite din vulcanii de pe Lună. Ei au ajuns la concluzia că în jurul Lunii s-a acumulat un volum suficient de mare de gaze pentru a forma o atmosferă, care ulterior s-a risipit în spațiu.
Conform autorilor studiului, această descoperire ar putea fi importantă pentru viitoarele misiuni pe Lună pentru că face trimitere la o "sursă de substanțe volatile care au făcut parte din atmosfera Lunii și care ar fi putut să rămână blocate în solul mereu înghețat din apropierea polilor satelitului nostru natural" și care ar putea fi exploatate de astronauți.
Acest studiu a fost publicat în ultimul număr al revistei Earth and Planetary Science Letters.
