Aceste forme de relief sunt de cinci ori mai masive decât cele lăsate în urmă în Scandinavia şi în America de Nord şi se consideră că au un factor contributiv în subţierea calotei antarctice, relatează Science Alert, citată de Descopera.
Din studiile precedente se ştia că pot apărea forme de relief sub gheaţă, dar nu se ştia că acestea pot ajunge la asemenea dimensiuni. Procesul care duce la formele de relief (numite eskeri) este unul complex, implicând cicluri de evaporare şi precipitare a apei.
Folosind o combinaţie între imaginile obţinute prin satelit şi date culese cu ajutorul radarelor, echipa de cercetători de la Universitatea Bruxelles din Belgia şi Academia Bavareză de Ştiinţe din Germania a identificat „reflectori radar” distincţi, care indică prezenţa unor diferenţe de nivel semnificative sub calota glaciară.
De asemenea, echipa a observat că dimensiunea lor creşte odată cu apropierea de ocean. Echipa sugerează că formarea lor se datorează acumulării de sedimente care are loc sub calotă.
Descoperirea are implicaţii şi în ceea ce priveşte topirea calotei glaciare. Dacă astfel de forme de relief ajung şi în zonele mai îndepărtate de ţărm, cum este în acest caz, înseamnă că apa de sub gheaţă are un rol activ în subţierea calotei glaciare.
