O stea pitică albă ultramasivă, care prezintă în atmosfera sa niveluri ''neobişnuit de ridicate' de carbon, a fost descoperită de astronomi, relatează luni Press Association.
Cercetătorii cred că această stea, care este puţin mai mare decât Soarele, s-a format când două pitice albe au fuzionat, în urmă cu aproximativ 1,3 miliarde de ani, şi au ''eşuat'' să explodeze într-o supernovă.
Oamenii de ştiinţă susţin că această descoperire, publicată în revista Nature Astronomy, dezvăluie o compoziţie atmosferică ce nu a mai fost observată anterior de astronomi.
Autorul principal al studiului, doctor Mark Hollands de la departamentul de fizică al Universităţii Warwick, a declarat: ''Avem o compoziţie pe care nu o putem explica prin evoluţia normală a stelelor. Singurul mod în care poate fi explicată este prin formarea în urma unei fuziuni a două pitice albe''.
Piticele albe sunt rămăşiţe ale stelelor care şi-au consumat tot combustibilul şi au eliminat straturile exterioare.
Numită WDJ0551+4135, această stea a fost descoperită în timp ce astronomii analizau date transmise de telescopul spaţial Gaia al Agenţiei Spaţiale Europene (ESA), lansat în 2013.
Echipa a folosit apoi telescopul William Herschel, localizat în Insulele Canare, pentru a analiza lumina emisă de pitica albă şi pentru a identifica compoziţia chimică a acesteia.
Ei au descoperit că atmosfera stelei avea un nivel neobişnuit de ridicat de carbon.
''Această stea s-a evidenţiat ca ceva ce nu am mai văzut niciodată. Ne putem aştepta să vedem un strat exterior de hidrogen, uneori amestecat cu heliu, sau doar o combinaţie de heliu şi carbon. Nu ne aşteptam să vedem această combinaţie de hidrogen şi carbon în acelaşi timp, întrucât ar trebui să existe un strat gros de heliu la mijloc, care împiedică acest lucru. Când am analizat-o, nu avea niciun sens'', a adăugat Hollands.
În timp ce majoritatea piticelor albe au o masă de aproximativ 0,6 mai mare ca cea a Soarelui nostru, astronomii au descoperit că acesta are o masă de 1,14 ori mai mare decât cea solară, în ciuda faptului că are doar două treimi din dimensiunea Pământului.
Pe baza orbitei sale în jurul Căii Lactee, astronomii cred că steaua are o vechime mai mare decât cea aparentă.
''Poate că cea mai interesantă caracteristică a acestei stele este faptul că trebuie să fi eşuat să explodeze ca o supernovă - aceste explozii uriaşe sunt cu adevărat importante în cartografierea structurii Universului, deoarece pot fi detectate de la dimensiuni foarte mari. Cu toate acestea, rămân multe incertitudini cu privire la însuşirile sistemelor stelare care ajung la stadiul de supernovă. Pe cât de ciudat ar părea, evaluarea proprietăţilor acestei supernove 'eşuate', precum şi a viitorului său aspect, ne indică multe despre căile către auto-anihilare termonucleară'', a precizat Hollands.