Potrivit medicului, au fost reținuți la spital, în noaptea tragicului eveniment, pacienții care prezentau cele mai grave cazuri, care "au necesitat intubație de la bun început", însemnând respirație asistată. În acest sens, precizează Ioan Lascăr, "primele trei zile sunt dedicate compensării dezechilibrelor, stabilizării":
"În noaptea tragicului eveniment, am avut 56 de prezentări, dintre care am considerat că necesită reținute 14 cazuri, care erau și cele mai grave. S-a făcut o triere. Necesitau imediat intubație și ventilație mecanică. În absența acestei măsuri, riscau să moară. Ceilalți pacienți care nu au fost considerați urgențe majore au fost dirijați către celelalte spitale din București.
Într-adevăr, în primele patru-cinci zile, chiar deplasarea de la pat la blocul operator necesita manevre complicate și apoi zeci de minute de redresare a docompensărilor care se iveau la câțiva zeci de metri. Erau pacienți extrem de fragili. Datorită circumstanțelor, au fost niște pacienți cu un comportament special, nu s-au comportat ca arșii pe care îi cunoaștem din literatura de specialitate".
"Rata complicațiilor majore, care se asociază cu cea de mortalitate, e în cea de-a două săptămână. Atunci se produce un fel de epuizare energetică. Suntem în săptămâna neagră, marcată de vârful acesta de decese. Probabil că încă vor mai fi. Este extrem de imprevizibilă evoluția unui bolnav ars. Arsura gravă pune presiune, solicită metabolismul, fiecare celulă din organism. Toate celulele sunt turate la maximum. În această săptămână, momentul epuizării energetice, apar complicațiile majore renale digestive, cele cardiovasculare, dar acestea sunt cele mai frecvente și cele care apar cu o oarecare regularitate în calendarul acesta al evoluțiilor zilnice, desfășurate pe câteva luni în evoluția arsului grav", a adăugat şeful Clinicii de Chirurgie Plastică şi Microchirurgie reconstructivă de la Spitalul Clinic de Urgenţă Bucureşti.
"Când arsura respiratorie e prezentă, indicele de severitate e dublat. Necunoscând care e amploarea răsunetului agresiunii termice asupra aparatului respirator, numai evoluția sau monitorizarea atentă a evoluției, în primele zile, poate da măsura afectării pulmonare și ne poate sugera care e răsunetul asupra posibilelor complicații majore care pot duce la deces. Pacientul ars vindecat rămâne, de obicei, un pacient sechelar. Monitorizarea până la un an a evoluției cicatricelor e obligatorie", a mai afirmat Ioan Lascăr.
În ceea ce privește vizita medicilor francezi, la București, Ioan Lascăr a precizat că "prezența lor aici a fost o oportunitate", iar întrebați dacă s-au mai confruntat cu așa ceva, aceștia au răspuns negativ. Mai mult, punctează Ioan Lascăr, specialiștii francezi au afirmat că "orice sistem de sănătate din Europa, orice țară nu are un sistem astfel de calibrat pentru îngrijirea bolnavilor arși, pentru situații de criză".
Întrebat în cât timp vom vedea în România un centru care să poată trata pacienții cu astfel de leziuni, Ioan Lascăr a răspuns:
"Avem un centru la urgență care are cinci paturi pentru moment, care are dotarea tehnică necesară la vârf, dar nu are resursă umană. A fost înființat în aprilie-mai. Am început demersurile pentru recrutarea de resursă umană. Pentru parteneriatul cu Franța discutăm programul de perspectivă care vizează reorganizare sistemului la nivelul întregii țări".
