După analiza argumentelor depuse de toate părţile implicate, a legislaţiei şi a jurisprudenţei CCR, Curtea menţionează:
"99. Având în vedere aceste considerente jurisprudențiale, pe de o parte, și dispoziţiile constituţionale invocate, pe de altă parte, Curtea constată că decizia Guvernului de a adopta Ordonanța de urgență nr.13/2017 pentru modificarea şi completarea Legii nr.286/2009 privind Codul penal şi a Legii nr.135/2010 privind Codul de procedură penală nu poate fi calificată ca un act de arogare a unor puteri, atribuţii sau competenţe care, potrivit Constituţiei, aparţin Parlamentului. Este evident că Guvernul exercită în acest fel o competenţă proprie prevăzută în mod expres de prevederile art.115 din Legea fundamentală.
100. În ceea ce privește susținerea Președintelui României, potrivit căreia în contextul iminenței exercitării în mod direct a suveranității naționale de către corpul electoral prin referendumul de interes național pe tema continuarea luptei împotriva corupției și asigurarea integrității funcției publice, referendum a cărui procedură a fost inițiată la data de 24 ianuarie 2017, decizia Guvernului de a adopta Ordonanța de urgență nr.13/2017 reprezintă o conduită abuzivă, ce urmărește obținerea unor efecte penale mai favorabile înainte ca poporul să aibă posibilitatea să se exprime, și golește de conținut punctul de vedere al Parlamentului pe care acesta trebuie să-l exprime potrivit art.90 din Constituție, Curtea constată că aceste aspecte excedează cadrului procedural în care se analizează existența unui conflict juridic de natură constituțională între Guvernul României și Parlamentul României.
101. În concluzie, Curtea constată că nu a existat un conflict juridic de natură constituţională între autoritatea executivă – Guvernul României, pe de o parte, și autoritatea legiuitoare - Parlamentul României, pe de altă parte."
