Tamar Chansky, psiholog specialist în probleme de anxietate la copii, adolescenţi şi adulţi, este de părere că ajutorul părinţilor este foarte important în cazurile micuţilor cu probleme de anxietate, scrie Adevarul.ro.
Disciplina nu presupune neapărat ca părintele să se supere şi să ţipe la cel mic. De fapt, disciplina constă în antrenarea copilului şi ajutarea acestuia să înveţe, să crească şi să se transforme în cea mai bună versiune a sa.
Totodată, copiii nesiguri şi tulburaţi, cu probleme de anxietate, sunt foarte sensibili la tonul vocii şi simt rapid orice inflexiune. Prin urmare, dacă vei ridica tonul, îţi va fi foarte dificil să porţi o conversaţie cu ei şi să îi faci să înţeleagă unde au greşit.
Cea mai bună cale de a-ţi aduce copilul pe calea ce bună este să îi dai şansa să îşi conştientizeze greşeala de unul singur. Întreabă-l, pe un ton calm, ce crede că a făcut greşit şi apoi veţi putea discuta despre ce s-a întâmplat şi care vor fi consecinţele.
În acelaşi timp, în loc să îi spui că este vina lui, încearcă să te concentrezi pe comportament, pe ce s-a întâmplat şi pe ce ar fi trebuit să facă. Evită să scoţi în evidenţă greşeala sau să sugerezi că este un copil rău, iar dacă trebuie să îi corectezi comportamentul copilului tău, „îndulceşte” lecţia prin metoda „sandviş“. Mai întâi arată-i empatie: „Ştiu că eşti supărat şi nu ai vrut să se întâmple asta”, apoi scoate la suprafaţă greşeala: „Data viitoare când vrei să faci asta, trebuie să mă întrebi înainte”, apoi fă încă o afirmaţie empatică: „Ştiu că de obicei iei decizii bune, dar de acum ştii că trebuie să ceri voie”.
Este la fel de important să îl înveţi să facă diferenţa dintre bine şi rău Părinţii autoritari au aşteptări mari de la copiii lor, însă aceştia ar trebui să se concentreze pe a-i face pe cei mici să nu le mai fie frică de ei. Copiii trebuie învăţaţi să facă diferenţa dintre ce este bine şi ce este rău pentru ca alegerile pe care le fac să fie cele corecte.
