Ursul-câine combina caracteristici ale ursului clasic (corp masiv, cu picioare solide și tălpi bine așezate pe pământ) și ale câinelui (picioare relativ lungi și bot lung), dar nu se încadrează nici în urs (familia Ursidae), nici nor dogs (family Canidae).
Acești prădători masivi din categoria Caniformia - unde intră și lupii, urșii, leii de mare, câinii sau dihorii - cântăreau până la 450 de kg și puteau vâna un număr mare de mamifere și alte animale.
"Din fericire această specie neobișnuită a ajuns la exctincție înainte ca omul să apară pe scenă", a declarat C.Wilkins de la The Field Museum.
Urșii-câine au apărut în Eurasia cu aproximativ 55.8 de millioane de ani în urmă, într-o perioadă cu temperaturi extrem de ridicate și vegetație bogată. Erau omnivori, adică mâncau aproape orice, cam ca și urșii din epoca modernă, inclusiv fragi și zmeură.