Există mai multe versiuni despre momentul în care coiful de aur a fost descoperit.
Cea mai cunoscută poveste spune că un elev din localitatea Coțofenești l-a găsit în timp ce ara în vara anului 1928.
O altă variantă este că obiectul a fost găsit la rădăcina unui nuc de doi copii, după o ploaie torențială.
Ion Marinescu Moreanu este personajul care a salvat coiful de la dispariție.
„Copiii săi, care împreună cu alţii, păzeau vitele la păscut pe malul râului, au văzut în mal un obiect strălucind foarte tare în razele soarelui de vară, în 1928.
Jucăuşi, copiii au scormonit în mal de unde au scos ceea ce ei numeau «o căciulă strălucitoare». Au început să şi-o smulgă unul altuia din mâini până când i-au rupt partea superioară. Copiii lui Simion Alexandru au rămas cu corpul căciulii pe care l-au adus acasă. Partea superioară şi-a pierdut urma.
Ajunge din mâinile celorlalţi copii la părinţi care, nerealizându-i decât valoarea strict materială, au valorificat-o probabil ca metal preţios“, scriu Radu Coroamă şi Vlad Manoliu povestea descoperirii coifului, pe baza mărturiilor copiilor lui Ion Marinescu Moreanu.
O piesă unicat a culturii geto-dace
Coiful de aur datează din secolul al IV-lea î.e.n., fiind asociat culturii geto-dacice din epoca La Tène. Experții consideră că cel mai probabil, obiectul a aparţinut unui rege geto-dac, căpetenie a unei formaţiuni politice autohtone constituită în zonă, pe la sfârşitul secolului V, începutul secolului IV î.e.n.
Citește continuarea aici.
