Problema părţii a doua a Nymphomaniacului nu e pornografia, ci prostia. Nu e obscenitatea, ci obstinaţia. Cu o încăpăţânare pe care i-am mai văzut-o în Manderlay, Idioţii sau Bosul boşilor, marele Lars produce secvenţe pe cât de brutale şi murdare, pe atât de inutile într-o însăilare care nu mai duce nicăieri.
Scuza pe care vrea să şi-o asigure prin texul de „lepădare” privind montajul, final cut, plasat la început, nu ţine. Nicio formulă de editare nu poate să facă secvenţa cu cei doi negri care nu se înţeleg asupra repartizării orificiilor lui Joe altfel decât grosieră, gratuită şi stupidă.
Citeşte mai mult AICI