„De vreo 10 zile vorbim despre marea reformă bugetară a guvernului Ciolacu în baza unor informații scurse \"\"pe surse\"\" în presă. Nu se spune exact cum și ce se va modifica, dar e limpede că va fi o transformare radicală a cifrelor și procedurilor de taxare și impozitare, nici nu se prezintă autorii \"\"marelui plan\"\", ca să le putem măsura expertiza, în baza experienței și trecutului lor profesional, să știm dacă trebuie să abordăm viitorul cu încredere sau cu frică. Suntem lăsați deci \"\"în ceață\"\"!
Sunt două componente ale acestei reforme anunțate, prima vizează reducerea cheltuielilor aparatului de stat, iar a doua generarea de venituri suplimentare la buget prin creșterea taxelor și a impozitelor, dar nu prin investiții, despre așa ceva nu am auzit încă. Ce e în neregulă?
În primul rând nu se prezintă autorii planului, cum ziceam mai sus, cât timp au lucrat la proiect, de la ce premize au plecat, ce speră să obțină în cifre aproximative și după ce calendar. Cel puțin trei categorii de specialiști ar fi fost necesar implicate în conceperea planului, economiști, finanțiști, sociologi, care ar fi trebuit să știe ce vrea să obțină Guvernul și-n ce interval de timp. Aceștia ar fi putut prezenta mai multe variante, ce-ar fi putut fi apoi puse în dezbaterea internă a partidelor, respectiv în cea a specialiștilor neimplicați, deci obiectivi. Nu uitați vă rog că economia, finanțele, sociologia sunt științe dezvoltate tocmai pentru a servi unor asemenea scopuri, folosirea lor în astfel de momente poate indica gradul de succes sau eșec al unui plan.
Apoi, un asemenea plan ambițios, și fără precedent, e adevărat, ar fi trebuit să aibă indicate termene de execuție, cu responsabili instituționali desemnați pe termen lung, să fie indicată precis o perioadă de tranziție, în care să se pregătească sursele de finanțare ale proiectelor rezultate, respectiv să se prepare mediul privat ce-ar trebui să absoarbă forța de muncă disponibilizată.
În plus, guvernul ar fi fost necesar să anunțe niște parteneriate strategice internaționale sigure, de tip macroeconomic, ce să indice clar surse de venituri majore pe termen mediu și lung, rezultate din investiții productive, ori la noi totul este dependent de încasarea banilor din PNRR. Nu mai vorbesc despre schimbarea filosofiei de folosire a resurselor interne, energetice, materii prime, agricole, etc., care sunt exportate ieftin, fără procesare internă, ce le-ar asigura o valoare adăugată mare.
N-o mai lungesc, sunt destui economiști mai competenți decât mine ce încearcă să explice, dar nu-i ascultă nimeni. De ce nu-i ascultă e limpede, vorbim în mod clar de un plan conceput la nivelul UE, ce ține cont doar de avantajele ce vor fi obținute de către companiile străine, ce doresc să-și sporească veniturile rezultate din consumul românesc de servicii și mărfuri importate. Pentru ei România este ca o lămâie care, după ce va fi stoarsă bine, va putea fi abandonată. De-aici vine și filosofia de a se face reduceri în aparatul de stat, dar fără concedieri, deoarece armata celor 1,5 milioane de angajați bine plătiți asigură prin consum baza profiturilor multinaționalelor. Acum 20 de ani România avea cu 500000 de angajați la stat mai puțin, care deserveau cu 5 milioane mai mulți români (cei care azi sunt plecați, actuala diasporă), iar eficiența aparatului de stat pare chiar mai slabă azi, și-n condițiile informatizării serviciilor! E clar că cei în plus trebuie să fie concediați și parțial absorbiți de mediul privat, ce-și caută disperat azi angajați de prin țările Asiei și Africii, numai că aici vorbim despre armata de sinecuriști ai tuturor partidelor ce-au guvernat. Legat de asta, n-am auzit ca în marele plan să fie prevăzut nici reducerea numărului de UAT-uri (Unități Administrativ Teritoriale), aici e zona cea mai bugetofagă, care însă e ocolită de măsuri de reducere pentru că e controlată de către baronii politico-securiști ce se pregătesc de alegeri în 2024.
Cei care vor purta povara implementării acestui plan (care mie mi se pare sinucigaș în formula evocată public până acum!) sunt cetățenii, ce vor avea parte de taxe/impozite crescute ce le vor consuma și eventualele economii, respectiv companiile mici și mijlocii românești, ce-au asigurat baza sigură (și perenă!) a dezvoltării noastre de pân-acum. Ca o fatalitate, cel pus să implementeze planul este un popă-ministru, liberalul Marcel Boloș de la Finanțe, ce poate însă afirma că face reformă popească, adică cu cutia milei (de la cetățenii suprataxați) și donații forțate (de la oamenii de afaceri spoliați).
O să vă întrebați cu siguranță cum a devenit situația atât de gravă peste noapte, de unde până recent ni se spunea că ne merge bine și eram gratulați chiar de la Bruxelles. Simplu! Eram o economie de consum în echilibru instabil, ce putea face încă față pe termen scurt \"\"operațiunii de stoarcere a lămâiei\"\" de către multinaționale, lucru care nu mai e posibil în noile condiții în care trebuie să achităm facturile de zeci de miliarde pentru înzestrare militară, cu care ne-a potcovit fratele mai mare de peste Ocean, care ne consideră cei mai mari fraieri din țările postcomuniste. O vacă bună de muls, care nici nu cere de mâncare!” a scris Cozmin Gușă.
