Cozmin Gușă: „Ar fi chiar criminal (privatizarea CEC-ului, n.n.), dacă este să socotim în termeni de piață, și-n termeni de de securitate geo-economică. Chiar și un demers de a vorbi despre o bancă, atât timp cât celelalte nu sunt pomenite, este un demers riscant, dar din câte am auzit eu în prima parte, am văzut că l-ai dus cu bine la capăt. Pentru că vorbim despre bănci, despre valoare de piață, despre probleme interne. Întotdeauna, mai ales dacă nu este o criză financiară generalizată, e ceva ce poate să aducă prejudicii. Nu-i cazul ăsta. Și filmulețul ăla… a fost foarte frumos că l-am văzut. Mi-a adus aminte de copilăria mea pionierească. Treaba cu CEC-ul este o obsesie care a venit din partea capitalului străin chiar în focul privatizărilor din timpul guvernării... Atenție, Anca! E un lucru pe care îl știi și tu bine, îl știu și eu. În timpul Guvernării Năstase. Atunci au fost prresiuni foarte mari pentru ca și CEC-ul să fie privatizat. Au fost tratați cu refuz diverșii mesageri care au venit către Guvernul de la București în perioada 2002-2004. Însă, CEC-ul era să fie accidentat, cu ghilimele, exact în 2005, la un an de când Călin Popescu Tăriceanu fusese numit prim-ministru. Am fost erou al acelei întâmplări, eram deputat atunci. Printr-un aranjament pus la cale de către Verestóy Attila împreună și cu omniprezentul Viorel Hrebenciuc.
Și, Călin Popescu Tăriceanu aproape că era gata să semneze documentele și să-nceapă demersurile pentru privatizare. Atunci se vorbea despre o bancă care nu era pe piața românească, nu intrase. Între timp a intrat. Vorbim despre puternica bancă maghiară de astăzi, OTP Bank. A fost un episod mai dur atunci între mine și Tăriceanu, pentru că am fost informat despre acest lucru de către oameni din statul român, care erau mai vigilenți atunci decât astăzi, la finalul anului 2005. Și, cred că Tăriceanu își amintește, dacă nu îi amintesc eu. I-am spus că dacă va merge mai departe cu demersul, unde-l forțau cei doi pe care i-am pomenit, atunci scnadalul va deveni public în defavoarea sa, având bănuiala de niște filiere de la Budapesta, pe care filiere, după aceea s-a mătrășit Fundația Gojdu, o altă proprietate a statului roman pe care am pierdut-o în timpul guvernării Tăriceanu, când ministru de externe era MRU. Deci filiera funcționa, n-a funcționat în cazul CEC, probabil de frica acelui scandal public. Însă, astăzi situația este mai periculoasă și pentru că mediul politic este mult mai subțire, mai slab pregătit. Și pentru că apetența unora de a juca într-un rol de intermediar ai capitalului străin este mult mai mare.
Mă refer bineînțeles aici și la Lucian Isar, la soțul Alinei Gorghiu care, în această calitate de soț, a devenit foarte influent în ultima perioadă. Influența lui se manifestă și asupra lui Florin Cîțu, pentru că sunt tovarăși foarte vechi. Asupra lui Florin Cîțu în baza trecutului comun pe care îl au, al operațiunilor comerciale pe care le-au desfășurat de-a lungul vremii atunci când niciunul nu era în politică sau în administrație. Dar, noi trebuie să știm un lucru: atunci când lucrezi ca de intermediar ai capitalului strain vânezi o oportunitate pentru ca prețul să fie cât mai mic, în așa fel încât să fii răsplătit, profitul tău să fie cât mai mare. Într-o astfel de situație, Adrian Câciu a explicat foartte bine. Am auzit acea parte. Și Dorin Iacob de asemenea. Este evident că acel capital strain vânează în continuare posibile scandaluri în jurul CEC-ului. Convinși fiind că, mai ales în noua conjunctură – cu Florin Cîțu prim-ministru, Lucian Isar parașutat de urgență consilier onorific al prim-ministrului – treaba se va face. Un scandal intern, cum este cel pe care îl rulează de foarte mult timp, de peste un an de zile, pe Secunda TV Mihai Pâlșu, este de natură să facă probleme CEC-ului în acest moment. Nu neapărat conducerii. Din câte am citit eu în acel serial, pe care mi-l trimite și mie cu religiozitate de fiecare parte, de fiecare dată…
Mi se pare că niște insideri de la CEC, probabil ar dori ei să fie în locul actualei conduceri, alimentează cu informații – pentru că altfel nu ar avea cum să ajungă aceste informații. Sunt informații din circuitul intern. Din dorința de a isca un scandal, care să afecteze actuala conducere. Numai că cadrul ăsta în care suntem astăzi poți să dai în conducere, dar afectezi instituția. Dacă dai în conducere, trebuie să fii argumentat. Scurt, ca o concluzie, în iunie, când am avut informația că s-a forțat din nou să se înceapă procedura de privatizare, în urma scandalului public de două zile, care a fost stârnit inclusiv de analizele mele de atunci, dar și alții au vorbit… Procedura s-a blocat. Și au fost chiar admonestați protagoniștii, mă refer la Isar și la Florin Cîțu, atunci în postura lui de ministru. Și la acel moment s-a blocat. Însă, în ultimele săptămâni, mai ales în acestea de pauză, CEC-ul a revenit pe tapetul unor privatizări despre care s-a discutat la modul informal și care au fost și o condiție nescrisă, nespusă, pentru obținerea finanțării din partea Comisiei Europene a acelui pachet cu care Klaus Iohannis a defilat atâta vreme ca o mare realizare.
CEC-ul n-a fost pe acea listă și nici nu cred că este pe acea listă. Pe acea listă condițională, inclusiv pentru investițiile străine din zona Germania-Austria, se află Portul Constanța, Hidroelectrica și Aeroportul Henri Coandă. Acum sper să discutăm cât de oportune sunt aceste privatizări, în aceste condiții în care prețul nu poate să fie unul pe măsura valorii acestor elemente de infrastructură. Desigur, eu nu spun să nu se privatizeze, mai ales dacă se face la prețul corect și în condițiile corecte. Numai că România are o experiență de privatizare atât de proastă, în urma căreia practic infrastructura noastră bancară a fost distrusă, a fost pusă la pământ. Nu mai avem practic în afară de CEC decât Exim Bank-ul. Infrastructura energetică a fost înstrăinată fără profit. În momentul acesta, distribuția de gaz, distribuția de electricitate, extracția și distribuția petrolului, absolut tot ceea ce ținea de securitatea națională nu mai este sub control românesc, tocmai din princina aestor privatizări. Nu discut despre producția strategică de oțel sau alte elemente derivate pentru construcții sau ciment. Care la fel, în urma măsurilor proaste de privatizare, astăzi nu le mai controlăm.
Ce vreau să spun în final: CEC-ul nu este pe acea listă informală discutată la Berlin sau la Bruxelles. Cineva dorește să-l introducă la pachet într-un moment extrem de nefavorabil pentru partea românească. Noi suntem aici să ținem partea românilor nu din dorința de a nu privatiza, pentru că întotdeauna o privatizare, dacă se face corespunzător, ea poate să fie de succes. Însă, noi nu suntem recomandați nici de istoria privatizărilor și, din nefericire, calitatea foarte proastă a acestei guvernări și felul haotic în care se va mișca, strict pe interese… Și o să vedeți despre ce va fi vorba în continuare. Ne face să ne întrebăm, iar emisiunea pe care o faci e binevenită pentru că pune pe tapet un lucru, o intenție, care dacă se finalziează în condițiile de astăzi, poate să fie ca o lucrătură iremediabilă și din nou o mare pagubă pentru România. Este excepțional că faci asta și acolo unde mă pricep, la trei patru din subiectele pe care le-ai enumerat mă pricep, particip cu mult interes.”
