Simbol al modestiei şi al respectului social cu care e datoare, conform tradiţiei, femeia, șalul indian, dupattacum se mai numește, nu poate fi desprins de contextul în care a luat naștere. Pentru cei care nu știu, dupattaeste o eșarfă lungă, rectangulară, cu funcții vestimentare multiple: de la acoperământ al capului la cordon și capă.
Nici vorbă despre dupatta în civilizația antică, spun istoricii. Nici măcar dovezile arheologice găsite la Mohenjadaro(printre care se numără statuia unui rege-preot datând de pe vremea civilizației Harrapa, purtând un soi de şal peste umeri) nu sunt suficiente pentru a plasa cu certitudine șalul indian atât de departe în preistoria civilizaţii hinduse. Însă mai toţi istoricii sunt de acord că, la începuturi, dupatta era un obiect vestimentar utilizat atât de bărbați, cât și de femei pentru acoperirea corpului de la talie în sus. Textele vedice descriu trei piese vestimentare: cămaşa de corp, numită nivil, o robă cunoscută sub numele de vasas şi o altă îmbrăcăminte pusă deasupra căreia i se spunea adhivasa. Aceasta din urmă era foarte asemănătoare dupattei de astăzi (sau chaddar-ului, un şal-voal în spatele căruia se ascund în zilele noastre atât femeile hinduse, cât şi cele musulmane) şi era purtată de toţi, indiferent de sex.
Nu se știe exact când șalul a devenit exclusiv feminin, însă de foarte multă vreme fără el nu se poate. Multe femei din această parte a globului au declarat că se simt dezbrăcate fără acest obiect vestimentar sub care au fost învățate să se ascundă și care, spun ele, le face să se simtă în siguranță, India având proasta reputaţie a unei ţări în care abuzurile împotriva femeii şi violurile sunt comune şi o formă de afirmare a masculinităţii. Viaţa femeilor e dură şi ele ar face orice pentru a se proteja, devenind complice, de frică, la politica de desexualizare impusă de tradiţie. Un lucru e cert: istoria șalului nu poate fi desprinsă de cea a familiei orientale.
Cod vestimentar foarte strict
Cel mai interesant aspect al vieții de familie în Orientul tradiţional musulman (dar şi hindus) este așa-numitul purdah (parda în persană), în traducere perdea; adică o separare nu doar simbolică a genurilor. Este vorba despre practica, obişnuinţa comunităţilor din regiuni prevalent-musulmane de a izola femeile, segregarea sexuală a comunităţilor fiind un reflex al tradiţiei coranice. Cortina de fier a Orientului (în fapt, de mătase, de in sau de bumbac) a trasat riguros graniţa dintre sexe, forţând femeile să urmeze un cod vestimentar (şi nu numai) foarte strict. În cea mai mare parte din nordul și vestul Indiei, în țările musulmane, dar şi în cele europene cu o mare concentrare de populaţie de credinţă musulmană, femeile urmează reguli draconice de acoperire a corpului, evitând aparițiile şi contactele publice, indiferent că este vorba despre rude prin alianță sau pur și simplu de străini.
Astfel de practici le feresc pe femeile orientale de privirile indiscrete ale străinilor. Prestigiul feminin se câștigă în treburile casnice, doar femeile din castele inferioare sau din cele „de neatins” (paria, dalit, secţiune socială care reprezenta aproape 25% din populaţia Indiei în 2011) având permisiunea de a munci în afara gospodăriei, pe șantiere sau în alte locuri, contra unei sume de bani din care să poată trăi.
Cum trebuie însă să se îmbrace femeia indiană din castele inferioare pentru a arăta cuviincios și modest? Simplu: cu haine care să-i acopere pielea, iar pe cap cu un voal de sub care cu greu poate fi zărită. Este de așteptat ca femeile să nu iasă din casă decât însoțite de bărbați ai familiei sau însoțitori aprobați tot de familie. Restricțiile vestimentare rămân în picioare și atunci când vine vorba de oamenii mai în vârstă sau de rudele prin alianță, unei femei indiene fiindu-i interzis să se arate acestora fără a avea capul acoperit cu dupatta. Googhat este o variantă de voal pe care femeile hinduse din India de Nord îl trag peste față mai ales în prezența unui bărbat mai în vârstă. Uneori capătul care atârnă al sariului (pallu) poate juca rolul acestui voal.
Continuarea pe historia.ro