Sfânta Tatiana a refuzat să se căsătorească, alegând să rămână pură și să trăiască în numele Domnului. Datorită viețîi sale exemplare, ea este inclusă în rândul diaconiţelor de la Biserica din Roma, în ciuda vârstei sale fragede, 15 ani.
Este dusă în templul zeului Apolo pentru a aduce jertfă în numele acestuia. Totuși, Tatiana în loc de a-l cinsti pe acesta, se ruga la Mântuitor. Iar în urma rugăciunilor sale, pământul se cutremură, iar statuile zeului și o bună parte a templului au căzut ca secerate.
Într-o altă zi sfânta este dusă la templul zeiței Artemis, pentru a îi aduce jertfă și acesteia. Conform tradiției, templul a fost cuprins de flăcări când muceniță se apropie de el deoarece, în urmă rugăciunii pe care abia o terminase, fulgere au coborât din cer.
La foarte multe chinuri a fost supusă sfânta munceniţă pentru simplul fapt că își mărturisi credință în Mântuitorul nostru, nefiindu-i frică să spună faptul că este creștină. Este aruncată în foc, în ghearele fiarelor sălbatice, este biciuită și îi sunt scoși ochii. Totuși, Tatiana rămâne neclintită în credință ei, refuzând să se închine la idoli. Astfel, judecătorul hotărî să fie tăiat capul Sfintei Tatiana.