Pe măsură ce îmbătrâneau, cei mai mulţi dictatori au devenit din ce în ce mai obsedaţi de puritatea hranei. Kim Il-sung, care a condus Coreea de Nord din 1948 până în 1994, când a murit, cerea ca fiecare bob de orez care îi era servit să fie ales individual şi crease un întreg institut al cărui singur scop era dezvoltarea de modalităţi pentru a-i prelungi viaţa, scrie Mediafax.
Nicolae Ceauşescu în schimb îi irita pe liderii străini pe care îi vizita, aducându-şi toată hrana cu el. Josip Broz Tito, liderul Iugoslaviei, a fost şocat de insistenţa lui Ceauşescu de a bea suc de legume crude cu un pai, evitând orice formă de hrană solidă. Deşi era extrem de ospitalier cu diferite figuri regale şi staruri de cinema, Tito prefera să mănânce o bucată de şuncă de porc, puţin prăjită, în timp ce Ceauşescu, când se afla acasă, avea o slăbiciune pentru o tocană făcută dintr-o găină întreagă, cu tot cu cap şi gheare.
Nicolae Ceauşescu era însoţit întotdeauna, în călătoriile sale, de un ofiţer de Securitate cu rang înalt, care era şi chimist, echipat cu un laborator mobil pentru testarea mâncării, mai arată cartea.
