În urma deliberărilor, Curtea Constituțională, cu unanimitate de voturi, a decis:
1. Admite excepția de neconstituționalitate și constată că dispozițiile art.2331 alin.(2) și alin.(3) din Ordonanța Guvernului nr.92/2003 și ale art.350 alin.(1) din Legea nr.207/2015 sunt neconstituționale.
2. Admite excepția de neconstituționalitate și constată că sintagma „care constituie mijloace de probă” din cuprinsul art.2331 alin.(5) din Ordonanța Guvernului nr.92/2003 cu referire la alin.(2) și (3) din același articol este neconstituțională.
3. Admite excepția de neconstituționalitate și constată că sintagma „care constituie mijloace de probă” din cuprinsul art.350 alin.(3) din Legea nr.207/2015 cu referire la alin.(1) din același articol este neconstituțională.
4. Respinge, ca devenită inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art.2331 alin.(1) din Ordonanța Guvernului nr.92/2003.
5. Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art.2331 alin.(4) din Ordonanța Guvernului nr.92/2003 și ale art.350 alin.(2) din Legea nr.207/2015.
Decizia este definitivă și general obligatorie și se comunică celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi instanței de judecată care a sesizat Curtea Constituțională, respectiv Tribunalul Bucureşti - Secţia I penală.
