Totul se întâmplă în condiţiile în care 70% dintre copiii de peste 12 ani au carii, iar mai bine de 90% dintre ei ajung la stomatolog cu probleme dentare avansate.
Cariile, uneori cu o formă agresivă în cazul celor de biberon, se instalează rapid, deseori înainte ca micuţul să împlinească 3 ani. Lăsate să evolueze, ajung la abcese puternice, cu dureri insuportabile. Copiii devin irascibili, iar tratamentul cu antibiotic este obligatoriu. De aceea, noi încercăm să îi responsabilizăm pe părinţi. Odată ce primesc explicaţiile necesare, jumătate din drum este parcurs, iar următoarea vizită preventivă, indicată o dată la 6 luni, devine tot mai probabilă. Astfel, putem aplica şi un tratament ortodontic din timp, în creştere, spune Ionuţ Leahu, medic stomatolog.
Lipsa unor programe de prevenţie susţinute cu fonduri de stat face ca 11% din populaţia României să nu aibă acces la tratamentele necesare din cauza banilor. În acelaşi timp, în mediul rural, s-a ajuns în situaţia în care 28 de localităţi împart un singur cabinet stomatologic. Se întâmplă în judeţul Vaslui, acolo unde, dintre cele 77 de cabinete stomatologice existente, 74 sunt în oraşe (vezi Figura 2 – Harta cabinetelor stomatologice în mediul rural).
Educația medicală ar trebui să fie un element obligatoriu la nivelul fiecărei unități de învățământ. Efectele dispariției medicinei școlare după 1989 se văd acum când, din lipsa unor programe de educație medicală ori de prevenție, generații după generații ignoră, în primul rând din neștiință, bunul cel mai de preț: sănătatea. Prevenția este mai puțin costisitoare decât tratamentul unei boli. O nouă legislație în domeniul medicinei școlare ar trebui să facă parte din strategia Ministerului Sănătății și a comisiilor de specialitate din Parlamentul României, susţine Cristian Hotoboc, Președinte PALMED & Președinte Alianța Pentru Sănătate din România .
Programul Naţional de prevenţie şi profilaxie orală rămâne un deziderat despre care se discută de mai bine de 3 ani. La nivel european, 7 dintre cele 28 de state membre ale Uniunii, printre care şi România, nu au nici programe naţionale de prevenţie, nici o altă formă profilactică, inclusă în startegia de sănătate. Bulgaria, Finlanda şi Marea Britanie sunt în curs de implementare a unui program, după un studiu al sănătăţii orale la nivel naţional.
