stfel, Administrația Canalelor Navigabile a demarat revizuirea studiului de fezabilitate din 2012, la începutul anul 2024 preconizându-se că s-ar putea încheia noul studiu de fezabilitate. Replica de Constanța a vorbit despre acest subiect cu Florin Goidea, președintele ACN.
„Se reface studiul de fezabilitate și să sperăm că la anul îl vom termina, pentru că durează mult procedurile de mediu și toate celelalte. Trece prin multe UAT-uri, de unde trebuie luate aprobări, trebuie totul actualizat pentru că ultimul studiu a fost făcut în 2012. Va fi cel mai mare proiect din ultimii ani, la fel cum Canalul Dunăre-Marea Neagră este cel mai mare proiect de țară al României. Nu se știe cât va costa, vom vedea după studiul de fezabilitate, însă în 2012 era vorba de 1,5 miliarde de euro. E vorba de regularizarea râului Argeș și a Dâmboviței. Acest canal o să aibă un beneficiu extraordinar pentru că va asigura irigarea a circa 200.000 de hectare, apărarea împotriva inundațiilor a 50.000 de hectare, rezolvarea problemei Neajlovului care este mlăștinoasă. Plus se adaugă traficul de marfă, circa 4 milioane de tone pe an, turismul și altele“, a declarat Florin Goidea pentru Replica de Constanța.
Proiectul de suflet al lui Nicolae Ceaușescu
După inaugurarea în 1984 a canalului Dunăre–Marea Neagră, s-au început lucrările la acest nou canal. După 1989, proiectul a fost din nou abandonat. În 1994, canalul a intrat, în mod oficial, în conservare. În luna noiembrie 2008, canalul a trecut din administrarea Ministerului Mediului (Administrația Apele Române) în administrarea Ministerului Transporturilor (Administrația Canalelor Navigabile), cu scopul de a se relua lucrările de construcție. Atunci au început să circule informații că proiectul va fi reluat în 2009, investiția totală ridicându-se undeva la 450-500 milioane de euro. După aprobarea de mediu, o chestiune de formalitate, ar trebui să se treacă efectiv la demararea lucrărilor. Resursele financiare necesare acestui proiect vor veni ori din fonduri europene ori din finanțarea statului. Practic, nu s-a întâmplat nimic.
În 2012, România a depus proiectul la Strategia Europeană pentru Regiunea Dunării, pentru reluarea lucrărilor, a căror finanțare necesită circa 800 milioane de euro. Prin relansarea lucrărilor se avea în vedere atât transportul de mărfuri în ambele sensuri, cât și transformarea portului București într-un terminal de containere. Odată cu acest canal navele fluviale ar putea pleca dintr-un port amenajat în București și ar putea transporta mărfuri până în portul maritim Constanța și, mai mult, prin Canalul Rhin – Main – Dunăre, la reţeaua europeană de căi navigabile.
Astfel, bunurile încărcate în București ar putea ajunge direct în mari capitale și orașe-port, precum Belgrad, Budapesta, Bratislava, Viena, Frankfurt, Duisburg sau Rotterdam, pe o cale de transport de mare capacitate, mai nepoluantă decât transportul feroviar şi cu mult mai puţin poluantă decât transportul rutier.
așa ar putea să arate canalul Dunăre-București
Ce costuri ar putea avea Canalul Dunăre-București
În decembrie 2018, Comisia Națională de Strategie și Prognoză (CNSP) a prezentat un studiu de fundamentare conform căruia canalul urma să fie proiectat și construit în cinci ani, iar costul său se ridica la 6,7 miliarde de lei (1,4 miliarde de euro) fără TVA, respectiv 7,9 miliarde de lei (1,7 miliarde de euro) cu TVA, la costurile actualizate la anul de referință 2018, la un curs de 4,663 lei/euro. Deocamdată nu se știu costurile la care ar putea ajunge Canalul, un cost aproximativ putând fi dat după finalizarea studiului de fezabilitate.
