Sfântul Mucenic Paramon a suferit moarte martirică în timpul împăratului Deciu (249-251).
În aceea vreme, au fost întemnițați 370 de creștini, care au fost duși la templul zeului Poseidon și obligați să jertfească idolului. Dar n-au putut fi înduplecați, nici cu îmbunări, nici cu îngroziri.
Trecând prin acel loc și văzând atâta mulțime de mucenici pregătiți spre martiriu, Sfântul Paramon a venit în fața templului și a strigat mirându-se că atâția drepți, fără de vină, sunt omorâți de guvernator pentru că nu se închină idolilor lui celor muți și fără de suflet, după care și-a continuat drumul liniștit.
A fost ajuns din urmă, de către oamenii aflați în slujba guvernatorului, care prinzându-l l-au supus chinurilor. După multe schingiuiri, a fost străpuns cu sulițe, primind astfel cununa muceniciei. I-au urmat cei 370 de creștini, care, chinuiți lângă templul păgân, și-au dat sufletul în mâinile lui Hristos.
