Conform OMS, bolnavii mintal sunt printre grupurile cele mai marginalizate în multe ţări. Deşi se ocupă de şomeri, săraci sau minorităţi, puţine guverne se gândesc să realizeze programe speciale pentru bolnavii psihic.
Pe lângă faptul că sunt marginalizaţi, stigmatizaţi sau nu îşi permit un tratament adecvat, mulţi dintre aceşti oameni nici măcar nu au ocazia să afle că sunt bolnavi, atât de puţin cunoscute sunt bolile mintale. E foarte ciudat, având în vedere că un om din patru are cel puţin o problemă psihică de-a lungul vieţii.
Femeile, cele mai expuse bolilor mintale
Numai doi din cinci bolnavi mintal se adresează medicului, iar dintre cei care au acest curaj, doar jumătate primesc diagnosticul corect. O mare parte din cei care suferă în tăcere sunt femei. Inegalitatea şi discriminarea, sărăcia, violenţa dmestică, inferioritatea socială, presiunea şi stresul create de asumarea unor roluri multiple sunt numai câţiva din factorii care le fac pe femei mai vulnerabile în faţa bolilor mintale.
Toată lumea a auzit de depresie, anorexie şi bulimie, însă există şi alte boli psihice care sunt mai frecvente la femei.
Sindromul de stres post traumatic
Violenţa sexuală şi domestică şi practicile mutilante din ţările lumii a treia fac ca femeile să fie cea mai importantă categorie afectată de sindromul stresului post traumatic. Acesta se declanşează în urma unui eveniment traumatizant fizic sau psihic: un viol sau o încercare de viol, un accident, episoade de violenţă domestică etc.
Persoanele atinse de această boală au aminitiri şi coşmaruri persistente legate de episodul traumatizant, se sperie uşor, au insomnii, răbufniri de furie sau perioade de depresie, nu mai simt bucuria sau apropierea faţă de alte persoane.
Deşi nu e uşor să uiţi un eveniment atât de dureros cum este un viol sau un accident grav, există soluţii pentru ca persoanele care au trecut prin aşa ceva să poată duce o viaţă normală. Tratamentul constă în psihoterapie şi medicamente dacă este cazul. Important este ca fiecare persoană care a trăit o experienţă traumatizantă să fie evaluată de un psiholog sau psihiatru. Din păcate, la noi în ţară nu prea se întâmplă, iar coşmarurile şi teama sunt considerate simptome normale care nu primesc atenţia cuvenită.
Tulburarea de panică
Ca şi depresia, această tulburare este de două ori mai frecventă la femei decât la bărbaţi.
Atacurile de panică se declanşează de obicei din senin şi sunt caracterizate de o frică intensă, însoţită de transpiraţii, slăbiciune, ameţeală, amorţeala mâinilor, senzaţia de sufocare. Nu se ştie de ce unii au această problemă şi alţii nu, dar se crede că este legată de genetică şi declanşată de evenimnte sau medii stresante.
Poate că pare puţin, dar un atac de panică se poate declanşa oricând, de exemplu atunci când eşti la volan sau într-o şedinţă importantă, deci întreagă viaţă poate fi afectată.
Uneori tulburarea de panică însoţeşte alte boli mintale precum tulburarea bipolară sau o dependenţă. Tratamentul constă şi de această dată în terapie cognitiv comportamentală şi, în cazuri mai grave, medicamente specifice.
Tulburarea obsesiv-compulsivă
Ca şi precedentele, TOC este o tulburare de anxietate, caracterizată prin gânduri persistente, nedorite – obsesiile – sau comportamente repetitive – compulsiile. Torturat de gânduri pe care nu le poate alunga, bolnavul îşi găseşte eliberarea prin gesturi şi ritualuri, dar numai pentru moment, scrie unica.ro.
TOC se manifestă în multe forme, care mai de care mai ciudată. De exemplu, unii bolnavi au o teamă permanentă de microbi, care îi face să se spele pe mâini de sute de ori pe zi, refuzând să atingă anumite obiecte sau persoane. Alţii se tem de explozii şi nu pot adormi sau pleca de acasă decât după ce au verificat de zeci de ori aragazul sau le e atât de teama de înec încât nu pot suporta să vadă o găleată cu apă şi trebuie să golească toate recipientele pe care le văd.
Sunt gesturi şi ritualuri de la care bolnavii nu se pot abţine, chiar dacă uneori par amuzante, şi care le pot acapara întreaga viaţă, lăsându-i fără loc de muncă sau partener de viaţă. Tulburarea obsesiv-compulsivă poate fi însoţită de depresie, anorexie sau bulimie, atacuri de panică.
Chiar dacă boala nu poate fi întotdeauna vindecată, bolnavii pot cel puţin să o ţină sub control cu ajutorul terapiei cognitiv comportamentale sau al medicamentelor.
