Din cele 67 de spitale închise acum patru ani, azi, doar 19 au devenit centre pentru bătrâni. Autorităţile nu au fost capabile să cheltuie eficient banii alocaţi. Ba chiar mai mult: bugetul s-a redus la jumătate. Acum, fondurile ajung doar pentru întreţinerea căminelor existente. În prezent, alte 48 de spitale închise aşteaptă să fie transformate în cămine de bătrâni şi, deşi sunt responsabili pentru reabilitarea lor, primarii aruncă vina dintr-o parte în alta.
Spitalul Caritas este unul din cele 67 de spitale închise în 2011. Deşi autorităţile promiteau că îl vor transforma integral în centru pentru persoane vârstnice, doar jumătate din el a ajuns astăzi centru pentru bătrâni. Cealaltă jumătate zace în paragină, în centrul Capitalei, plin de gunoaie, reprezentând un adevărat focar de infecţie.
România are nevoie de centre pentru vârstnici. O spun cei care au ajuns deja în astfel de cămine după ce au trăit adevărate drame. Doamna Drăguţ se numără printre ei.
"A murit soţul meu şi mi-am vândut apartamentul, m-am dus la sora mea şi am stat cu ea 20 de ani. Sora mea s-a îmbolnăvit, a murit. Şi am rămas singură, cu bagaj cu tot, în stradă.Noi nu mai avem timp, ne apropiem de sfârşit. Dar vin alţii din urmă, care au şi eu nevoie".
Cei mai mulţi din adăpost sunt în aceeaşi situaţie.
Căminele existente au zeci de persoane pe listele de aşteptare. Recunosc asta, neputincioşi, managerii lor.
Directorul Centrului pentru Vârstnici "Nicolae Cajal": "Când poate intra cineva nou? Din păcate, doar când un beneficiar decedează".
În România sunt 3,3 milioane de vârstnici. Iar populaţia e în îmbătrânire: numărul bătrânilor l-a depăşit pe cel al copiilor sub 14 ani.