”Nu ştim dacă nu cumva vedem decât vârful aisbergului”, a declarat vineri, în cadrul unei prezentări statelor membre a răspândiri ”neobişnuite” a virusului, la Adunarea Mondială a Sănătăţii, la Geneva, în Elveţia, directoarea Departamentului OMS al Pregătirii Mondiale pentru Riscuri Infecţioase Sylvie Briand.
Experţi încearcă să stabilească ce a cauzat această ”situaţie neobişnuită”, iar rezultate preliminare nu arată o variaţie sau o mutaţie a virsului variolei maimuţei, a anunţat Sylvie Briand.
”Avem o fereastră de tir pentru a opri transmiterea acum”, a apreciat ea.
”Dacă implementărm măsuri adecvate acum, vom putea probabil să oprim acest lucru rapid”, a îndemnat ea.
Regatul Unit a semnalat un prim caz la 7 mai. De atunci, aproximativ 200 de cazuri au fost înregistrate în ţări care se află departe de ţările în care acest virus este endemic.
Potrvit Centrului European de Prevenţie şi Controlul Bolilor (ECDC), 219 cazuri – şi nicio moarte – au fost semnalate până miercuri.
Variola maimuţei – endemică în 11 ţări din Africa Centrală şi de Vest – a fost descoperită brusc în alte peste 20 de ţări din lume, inclusiv în Statele Unite, Australia, Emiratee Arabe Unite (EAU) şi în ţări europene.
Ministerul spaniol al Sănătăţii înregistra vineri 98 de cazuri confirmate, Regatul Unit 90, iar Portugalia 74.
În Portugalia, toate cazurile sunt ale unor bărbaţi, majoritatea în vârstă de până la 40 de ani.
”Ne aflăm, pentru moment, la începutul acestui eveniment”, a subliniat Sylvie Briand.
”Ştim că vom avea mai multe cazuri în zilele următoare”, însă ”aceasta nu este o boală de care marele public ar trebui să se îngrijoreze. Nu este covid(-19) sau alte boli care se răspândesc rapid”, insistă ea.
Variola maimuţei face parte din familia varilei, care omora anual milioane de persoane în lume, până când a fost eradicată în 1980. Însă variola maimuţei este o boală mult mai puţin gravă – cu o rată a mortalităţii de 3-6%. Majoritatea bolnavilor se refac după trei-patru săptămâni.
Simptomele iniţiale constau într-o febră, o umflare a ganglionilor limfatici şi o erupţie cutanată.
Multe cazuri privesc homosexuali – însă unii experţi subliniază că nu există nicio dovadă a faptului că boala a fost transmisă pe cale sexuală, ci că ar fi fost transmisă mai degrabă prin contact apropiat cu o persoană infectată care avea leziuni pe piele.
Nu există un tratament pentru această boală – însă s-au dezvoltat antivirale împotriva variolei, dintre care unul a fost aprobat recent de către Agenţia Europeană a Medicamentului (EMA), potrivt lui Sylvie Briand.
Vaccinurile împotriva variolei au o eficienţă de 85% împotriva variolei maimuţei.
Însă majoritatea persoanelor în vârstă de 45 de ani nu a fost vaccinată împotriva variolei, iar stocurile de vaccin sunt, în prezent, foarte reduse.
