Diabetul de tip 1 este o boală autoimună cronică, în care sistemul imunitar atacă și distruge celulele beta din pancreas, responsabile pentru producerea insulinei. Astfel, persoanele diagnosticate cu această afecțiune trebuie să administreze insulină pe viață pentru a-și menține nivelul glicemiei în limite normale. Deși diabetul de tip 1 poate fi controlat cu tratament adecvat, persoanele afectate se confruntă cu riscuri și complicații pe termen lung, cum ar fi probleme cardiovasculare, neuropatii, și afecțiuni renale sau oculare.
Certificatul de handicap: Reguli și condiții
În România, persoanele care suferă de boli cronice grave sau cu impact semnificativ asupra vieții de zi cu zi pot solicita un certificat de încadrare în grad de handicap. Acesta le oferă acces la diverse drepturi, cum ar fi reducerea taxelor, transport gratuit sau facilități la locul de muncă. În mod normal, obținerea unui astfel de certificat presupune o evaluare medicală riguroasă și o decizie a comisiei de specialitate. Pentru persoanele cu diabet de tip 1, însă, procesul este mult mai complicat, în special pentru cei care sunt diagnosticați după vârsta de 26 de ani.
Problema vârstei de 26 de ani
Conform legislației actuale din România, persoanele cu diabet de tip 1 care au vârsta de peste 26 de ani nu pot primi certificat de încadrare în grad de handicap, indiferent de severitatea bolii sau de complicațiile pe care le pot dezvolta. Aceasta este o situație frustrantă pentru numeroși pacienți, care, în ciuda faptului că trăiesc cu o afecțiune cronică gravă, nu pot beneficia de sprijinul oferit de stat prin intermediul acestui certificat.
Unul dintre argumentele care stau la baza acestei reglementări este că, în general, diabetul de tip 1 este considerat o boală care poate fi gestionată eficient cu tratament adecvat, iar în cazul în care boala nu provoacă complicații severe, nu se consideră că persoana respectivă are o dizabilitate gravă. Totuși, pentru mulți dintre cei afectați, gestionarea bolii este un proces extrem de solicitant, iar complicațiile nu apar imediat, ci în timp. Mai mult decât atât, chiar dacă tratamentul pentru bolnavii de diabet este gratuit, există unele tratamente auxiliare cum ar fi senzorii pentru glicemie sau pompa de insulină care nu sunt decontate și care sunt destul de scumpe.
Deși diabetul de tip 1 este o afecțiune care poate fi gestionată cu tratament adecvat, este evident că pacienții nu sunt întotdeauna în măsură să facă față acestei boli pe termen lung fără complicații. De aceea, ar fi de dorit o revizuire a reglementărilor care limitează accesul la certificatul de încadrare în grad de handicap pentru persoanele cu diabet de tip 1, mai ales pentru cei care sunt diagnosticați după vârsta de 26 de ani.
Acesta ar putea fi un pas important spre asigurarea unui sistem mai echitabil pentru toți pacienții, care ar trebui să beneficieze de aceleași drepturi și oportunități, indiferent de momentul în care au fost diagnosticați.
Poate că autoritățile competente și organizațiile de pacienți ar trebui să colaboreze pentru a modifica legislația existentă și pentru a asigura un tratament mai echitabil al persoanelor cu diabet de tip 1 în România.
