"Credinţa afişată în mod ipocrit şi interesat este mult mai aproape de blasfemie decît necredinţa. Ateul pune existenţa lui Dumnezeu între paranteze. Nu aşteaptă nimic de la o instanţă pe care o socoteşte absentă şi nu se sfieşte să-şi declare public convingerile, fie că le numeşte „agnosticism”, „liberă cugetare”, „materialism dialectic” etc.
Dar cel care face din Dumnezeu un „tovarăş de drum” rentabil, un instrument al propagandei electorale, un argument (strîmb) de onorabilitate, păcătuieşte grav.
Dar manipulatorul sfruntat, cel care mimează evlavia ca să cîştige voturi, cel care gesticulează pravoslavnic de dragul succesului popular, acela „ia în deşert numele Domnului” şi îşi riscă sufletul.
Ideea de a folosi ca armă de partid problematica delicată a Revelaţiei, a tensiunilor inter-confesionale, a emotivităţii primare, pentru care Iisus e „oltean de-al nostru”, dovedeşte o insuficienţă sufletească, o neglijenţă spirituală, o grosolănie strategică, demne de aruncat la coş, printre atîtea alte rebuturi şi mîrşăvii ale vieţii noastre publice. Cititorul îşi va fi dat seama că cel care mi-a provocat aceste reflexii este dl. Victor Ponta. Dar nu e nevoie să fii prea echidistant, ca să observi cît de uşor a adoptat şi opoziţia aceeaşi jalnică demagogie. Din unirea PDL cu PNL a ieşit – surpriză! – „Alianţa Creştin Liberală”.
Citeşte mai mult pe adevarul.ro
