"Statutul de jurnalist (sau, pe o treaptă mai simandicoasă, de „analist politic”) a devenit atît de rîvnit, încît, din ce în ce mai des, vedem strecurîndu-se sub umbrela lui inşi care, pînă mai ieri, practicau alte meserii: critici şi istorici literari, psihologi, sociologi, ingineri, poeţi, istorici de artă etc. (E drept, există şi destui despre ale căror atribute profesionale nu ştim nimic). Apar, mereu, noi vedete, noi aspiranţi, noi (sau vechi) „maeştri”. În ciuda acestei abundenţe, trebuie să spunem, totuşi, că, în general, prestaţia breslei lasă serios de dorit. Eleganţa stilistică, acurateţea ştirii, onestitatea amplasamentului politic sunt, de multe ori, carente. Ne întîlnim mai curînd cu propagandişti nevricoşi, cu militanţi infailibili, cu amatori de scandal şi de băşcălie. Peisajul este luxuriant, tipologia e multicoloră. Încerc, mai jos, cîteva portrete, fără ambiţii sistematice şi fără să pretind că diversitatea se poate epuiza", scrie Andrei Pleșu, în Adevărul.
Mai multe, pe Adevărul.